Intrarea bebelusului in viata sociala

Recunoasterea modelelor

Comportamentul bebelusilor este unul din aspectele cele mai studiate, trezind la scara larga interesul cercetatorilor.

Acestia au recurs la numeroase metode de examinare a miscarii ochilor pentru a determina perioadele in care bebelusii manifesta interes fata de diferite modele.

S-a constatat, asa cum era de asteptat, ca sugarul in varsta de doua luni este mai atras de modelele ce au ca reprezentare chipuri umane decat de cele fara figuri umane. Expresivitatea imprimeului esantioanelor folosite, joaca un rol mai mare decat culoarea sau gradul de luminozitate. Figurile umane, literele imprimate si obiectele cu modele suscita mult mai mult interesul bebelusilor decat reprezentarile simple intr-o singura culoare.

Inca de la nastere, nou-nascutii sesizeaza stimulii luminosi si auditivi si chiar raspund la ei. La zgomotele neasteptate sau puternice, bebelusul clipeste des din ochi sau incremeneste. Vocile blande ii confera liniste si il adorm. La inceput nu este capabil sa faca legatura intre stimulii vizuali si cei auditivi si desi reactioneaza la sunet, nu intoarce si capul spre sursa de sunet.

In primul stadiu de viata, sugarul are o vedere foarte slaba, maturizarea centrilor nervosi ai vederii durand mai multe luni. Acuitatea sa vizuala isi are focarul la o distanta de 20-22 cm, aceasta reprezentand chiar distanta dintre mama si capul copilului in timpul alaptatului, de aici, in prima faza, si interesul sau pentru chipuri, pentru forme cu obraji.
Deja de la 6 saptamani, bebelusii sunt capabili sa armonizeze tot mai precis miscarile ochilor si pot reactiona zambind la fetele cunoscute.

Bebelusii, fiinte sociale
Aspectul cheie al dezvoltarii bebelusilor este a deveni fiinta sociala. Ca si adultii si sugarii sunt fiinte sociale si cu cat sunt mai implicati in viata sociala, cu cat devin mai sociabili, cu atat invata mai mult si se dezvolta mai repede, imitand toate miscarile celor din jur.

Inca din primele zile, copilul reactioneaza la voci si zambete si tot de atunci incepe procesul de imitare, el incercand sa scoata sunete, la randul sau, asemanatoare celor pe care le percepe. Primele sunete sunt reprezentate mai ales de vocale. Abia din luna a sasea incepe sa articuleze si ceva consoane, iar la sfarsitul unui an are deja un bagaj de cateva cuvinte cheie.
Pe masura ce incepe sa descopere mediul inconjurator, copilul devine constient si de propriul corp. La sase saptamani are deja gesturi articulate. Isi loveste mainile si da din palme. Mare parte din timp si-o petrece privindu-si si sugandu-si degetele, descoperind astfel forma si miscarile mainilor.

Pentru ca dezvoltarea procesului de coordonare ochi-mana sa se accelereze, incepand cu acest stadiu, bebelusului i se aseaza in campul vizual desene colorate sau mobile.
Numerosi specialisti s-au pus de acord cu parerea conform careia cu cat mediul in care se dezvolta copilul este mai bogat in stimuli, cu atat mai mult ii vor fi solicitate caile nervoase si se vor dezvolta mai eficient.
Coordonarea intre ochi si maini devine din ce in ce mai buna odata cu trecerea timpului. La varsta de 9 luni bebelusul isi poate deja atinge articulat, degetul mare si degetul aratator, iar la varsta de un an poate culege de pe jos obiectele mai mici.
Peste inca un an, spre doi ani, aceste neputinte ale sugarului tin doar de amintiri, caci copilul incepe sa dobandeasca o mai mare independenta in dezvoltarea sa fizica si psihica.
Datorita indemanarii si experientei sociale pe care bebelusul le-a acumulat, isi insuseste acum niste deprinderi prin care este capabil sa gandeasca si sa realizeze lucruri mult mai grele, reusind si sa se acomodeze cu mai mult succes la situatii si la oameni noi.