Rahitismul

Rahitismul se datoreaza tulburarii procesului de mineralizare a oaselor. Este o afectiune generata de o dereglare a metabolismului fosfocalcic (deficit de calciu si fosfor), de asemenea de lipsa vitaminei D si de insuficienta expunere la razele ultraviolete.

Apare adesea la organismele aflate in crestere rapida, in special la bebelusii, care au un ritm de crestere sustinut. Se observa in perioada primei copilarii, la copiii intre 6 si 18 luni, dar mai ales la sugarii alimentati cu lapte de vaca, in zonele cu clima temperata, mai putin insorite, in orase, in lunile de iarna si primavara.

Vitamina D intervine in absorbtia activa a calciului si fosforului, elemente de care organismul copilului are mare nevoie pentru formarea oaselor scheletului si smaltului dentar. Carenta vitaminei D determina tulburarea absorbtiei intestinale. Odata cu aceasta scade si capacitatea tubului renal de a reabsorbi fosforul. Iar perturbarea metabolismului fosforului, produce implicit anomalii in metabolismul calciului.

Rahitismul se trateaza printr-o dozare corespunzatoare a vitaminei D (lipsa ei fiind principala cauza de aparitie a bolii). Vitamina D are un rol important in mineralizarea oaselor, in procesul de crestere. Aceasta poate fi regasita in cantitati relativ mici in galbenusul de ou, lapte, unt, ficat si untura de peste. Dar principala sursa naturala de vitamina D, la copil, o reprezinta transformarea provitaminei D (ergosterolul), din piele, sub influenta razelor ultraviolete.

Chiar daca se respecta regimul medicamentos (element esential in tratarea rahitismului), neglijarea regimului alimentar ajutator poate sa fie un factor favorizant in persistenta acestei boli.

Formele de manifestare ale rahitismului

Rahitismul imbraca mai multe forme, insa dominante sunt cele reprezentate de leziunile osoase.

In functie de varsta bebelusului, rahitismul poate afecta diverse zone ale corpului.

Astfel, la 2-4 luni se poate manifesta la nivelul oaselor craniului. Oasele regiunii posterioare a capului se inmoaie (craniotabes). Un alt efect presupune persistenta deschiderii suturilor (articulatii fixe ale oaselor late ale craniului) si fontanelelor (spatiul moale, neosificat care se gaseste in crestetul nou-nascutului si care se osifica in timp).

In jurul varstei de 5-7 luni pot fi afectate oasele toracelui. Acesta poate sa apara ca bombat anterior, cu baza largita sau chiar turtit lateral.

La 8-9 luni, cand copilul incepe sa mearga si sa se ridice, pot fi afectate de rahitism partile cele mai solicitate, respectiv oasele membrelor si coloana vertebrala. Se observa largirea extremitatilor si deformarea portiunii de mijloc la oasele lungi, mai ales la membrele inferioare care sufera deviatii ale gambei, fie in afara, spre exterioul axei piciorului (genu valgum), fie catre interior (genu varum) sau in limbajul comun spus “picioare in paranteza” si “picioare in X”.

De asemenea, la nivelul coloanei vertebrale apar deformari precum cifoza (proeminenta dorsala, cocoasa) sau scolioza (deviatie laterala a coloanei vertebrale, mai ales in regiunea dorsala) etc.

Semnale pot veni si din partea altor organe si sisteme ca fiind afectate de rahitism. Dintre simptome enumeram: hipotonie musculara (scaderea tonusului muscular); diastaza (dezlipirea muschilor drepti); meteorism intestinal (marirea volumului abdomenului datorata in general acumularii de gaze in intestine, balonare); plamani hipoplazici (ventilatie insuficienta); scaderea imunitatii generale ce presupune o mare receptivitate la infectii, care evolueaza lent si au o mare tendinta catre recidiva.

Atentie, un alt semn mai poate fi si intarzierea aparitiei dintilor precum si, uneori, a dezvoltarii neuromotorii si psihice.

Regimul alimentar in caz de rahitism

Pentru prevenirea sau tratarea rahitismului, alimentatia trebuie sa fie echilibrata si adecvata varstei respective, alimentatie din care nu trebuie sa lipseasca un aport suficient de calciu si fier. Se recomanda ca alimentatia sa fie NATURALA, iar la bebelusi sa fie dublata de medicatie.

Pentru bebelusii alimentati artificial de la nastere, se recoamnda un lapte special adaptat pentru aceasta. Pentru cei care sunt alimentati cu lapte praf sau de la vaca, este bine sa se respecte proportia indicata de medic (in general sa nu depaseasca 600-700ml) si sa se evite hranirea excesiva cu fainoase, cea mai des intalnita greseala fiind laptele cu gris. Nu ii dati micutului gris mai devreme de luna a cincea si nu mai mult de o masa pe zi. Dupa sase luni, puteti sa ii dati o masa de lapte pe zi sub forma unei combinatii cu iaurt sau lapte acidulat cu lamaie. Exista insa anumite preparate de lapte praf, special create, care contin vitamina D sau un complex de vitamine ce acopera nevoile zilnice ale bebelusului.

Diversificarea se face sub forma unor preparate avand la baza proteine provenite din carne, ou, branza si glucide sub forma de zarzavaturi si fructe, grasimi din unt, smantana, uleiuri vegetale. Alimente-medicament sunt legumele in general, spanacul, patrunjelul, strugurii etc. Astfel vor fi asimilate foarte usor de catre bebelusul tau.

Tratamentul rahitismului

Predispozitia catre rahitism este data fie de ritmul alert de crestere, fie de tulburarile digestive. Ritmul alert este intalnit mai ales la bebelusii nascuti prematur, care imediat dupa nastere, recupereaza extrem de rapid kilogramele lipsa. De aceea la prematuri se asociaza dupa fiecare injectie de vitamina D si gluconat de calciu, 0, 50 gr. pe zi, timp de 10 zile.

Pentru potentarea vitaminei D se poate asocia si vitamina A.

Necesitatile zilnice ale bebelusului normal se apreciaza ca fiind 400-800 u.i. vitamina D, iar cele ale prematurului de 800- 1600 u.i. Tratamentul trebuie inceput, la toti sugarii, din saptamana a 3-a sau a 4-a de la nastere, iar la prematuri inca din saptamana a doua. Acesta se impune fara intrerupere in primele 18 luni de viata, iar pana la 3-4 ani numai in lunile de iarna si de primavara.

Dar pentru a stabili un tratament corect si pentru a-l face pe cel mic sa creasca sanatos si armonios, adresati-va medicului care va va recomanda doza de vitamina D si toate proteinele necesare, in cantitatile optime pentru bebelus!

De semnalat ca exista diverse forme de rahitism vitaminorezistent care presupun un tratament cu doze foarte mari de viatmina D (1-2 mg/zi). Atentie insa, nu se va administra vitamina D decat in cantitatile prescrise, caci frecventa prescrierii nejustificate a unor doze mari si repetate, duce la hipervitaminoza D. Aceasta are drept efecte anorexia, varsaturile, senzatia permanenta de sete, scaderi in greutate, paloare, crestrea calcemiei, favorizarea aparititei calculilor renali etc.

Alte tratamente, deloc de neglijat, sunt fizioterapia (metoda de tratament medical, care foloseste in tratarea bolilor actiunea agentilor fizici naturali: aer, apa, lumina, electricitate etc.), care are drept scop activarea provitaminei D in vitamina D3; helioterapia (tratament cu ajutorul razelor soarelui, expunerea corpului la ultraviolete, bai de soare), indicata la copii mici si la bebelusi incepand de la varsta de 6 saptamani; actinoterapia (tratament artificial ce presupune actiunea radiatiilor luminoase, a razelor ultraviolete sau infrarosii, produse de lampi de cuart), recunoscuta in tratarea rahitismului, se recomanda iarna si primavara, mai ales copiilor mici.
Niciun copil nu seamana cu celalalt! De aceea fiecare in parte are nevoie de un tratament special pe care numai medicul il poate stabili!
Dar ca orice afectiune si aceasta poate fi preintampinata. Important este sa prevenim, ci nu sa ajungem sa tratam, caci orice forma de tratament este de cele mai multe ori neplacuta si niciodata nu putem avea certitudinea eficientei sale totale, nemaivorbind de eventualele efecte secundare. Si daca totusi ajungem la tratament, important este a se inlatura cauza, nu a actiona asupra efectelor.
De aceea masurile elementare pentru a preveni bolile in general, dar mai ales rahitismul, sunt, din fericire si extrem de placute, presupunand buna dispozitie, vital si dragoste de viata. Cultivati asadar plimbarile, aerul, soarele!!!