duminică, 14 februarie 2010

Bebelusul. Notiuni generale despre nou nascuti

Fericirea mai are un nume de acum pentru tine ca parinte: "Bebelusi". Dar sa vedem acum ce ar insemna ingrijirea acestui ghem. In primul rand nu trebuie sa fim ingrijorati.

Orice mama fara experienta este putin speriata de eventualele greseli pe care ar putea sa le faca in cresterea si ingrijirea noului nascut. De aceea, cea mai buna solutie si categoric singura recomandata, este ingrijirea copilului dupa sfatul medicului.

Medicul care a asistat la nastere, care a avut grija de copil din prima clipa a vietii lui, il cunoaste foarte bine si poate spune care ii sunt slabiciunile si punctele forte. Nici un om nu seamana cu celalalt, deci medicul stie cel mai bine ce anume este potrivit pentru copilul tau (pentru bebelusi in general). Ca atare, tot ceea ce inseamna alimentatie, medicamente, plimbari, igiena, trebuie facut la sfatul medicului. Totusi noi va prezentam cateva date si valori estimative.

Sfatul si indrumarea medicului sunt foarte importante pentru o dezvoltare corecta, o crestere buna si fara probleme a copilului.

In prima luna din viata unui copil , au loc unele modificari in organismul lui. Acestea au rolul de a-l ajuta sa se adapteze la noile conditii de viata, viata din afara pantecului mamei. Se considera normal ca in primele 2-3 zile dupa nastere copilul sa piarda o suta, doua sute de grame din greutatea cu care s-a nascut. Dupa ziua a cincea copilul trebuie sa ia in greutate aproximativ 30 de grame zilnic. Daca se constata stagnarea greutatii copilului, trebuie consultat un medic, acesta fiind un semenal de boala sau hranire necorespunzatoare.

Nu exista o greutate standard la nasterea copilului, ea variind in jurul valorii de 3500 grame, si o inaltime de aproximativ 50 de centimetri.

Copii nascuti inainte de termenul de 9 luni se incadreaza sub media de greutate si inaltime. Se nasc si copii la termen care nu cantaresc si masoara normal, ei fiind subponderali. De asemenea se nasc copii care depasesc media si ei sunt supraponerali.
Caderea cordonului ombilical se produce intre zilele 5-8 de viata. Zona buricului trebuie bine protejata cu pansamente sterile si solutii dezinfectante recomandate de medic. Intre zilele de viata 2-4 poate aparea icterul fiziologic, care se manifesta prin ingalbenirea pielii, dar fara temepratura ridicata a corpului si o stare in general normala. Aceasta stare se diminueaza cam dupa o saptamana si dispare dupa maxim alte 2 saptamani.
Acestea au fost cateva informatii generale privind prima parte din viata unui nou nascut. Nu uita deci: Cu grija dar nu ingrijorata. Daca taticul a fost cel care a citit acest capitol, ii uram felicitari in primul rand si il anuntam, daca cumva nu stia, ca de acum are doua griji, dar si doua motive de fericire: mama si copilul

Calculatorul sau televizorul in camera bebelusilor. Ii afecteaza?

Buna ziua! As dori sa stiu in ce masura il poate afecta pe bebelus, calculatorul. De multe ori butonez calculatorul cu bebe in brate si mai mult il avem in camera noastra si nu-l deranjeaza chiar doarme foarte bine. Prietenii imi spun ca nu e voie cu calculator in camera bebelusilor, dar nu mi-au dat nici o explicatie, doar ca asa au auzit si ei. V-as ruga sa ma lamuriti daca puteti! Va multumesc!

Laura este cea care ne-a adresat aceasta intrebare la Despre-Copii.ro in sectiunea "Intrebari si raspunsuri", iar noi am decis sa nu o listam in acea sectiune ci sa o adaugam la categoria bebelusi: Bebelusi deoarece am primit de la foarte multe mamici intrebari pe aceasta tema. Sa vedem ce ne-a raspuns Ioana, Specialistul de la Centrul Medical Ioana

Raspunsul Ioanei: Este minunat ca vrei sa te informezi cat mai bine pentru bebelusul tau. Deoarece nu ai precizat varsta lui banuiesc ca e sugar. La aceasta varsta el are nevoie, in afara perioadelor in care doarme si celor in care se joaca singurel in patut si de perioade in care sa-i acorzi intreaga ta atentie si afectiune (nu impartita cu calculatorul). In aceste perioade va zambiti, ii incurajezi ganguritul, il mangai. Asa invata sa relationeze mai intai cu parintii si apoi cu ceilalti (in fata calculatorului nu invata nimic din toate astea).

Bebelusul trebuie de asemenea sa invete, chiar de la aceasta varsta, ca parintii au nevoie (dreptul) la o perioada de timp numai pentru ei (pt. activitatea sau relaxarea lor), perioada in care copilul (in patut sau in tarc) invata sa descopere si sa exploreze singur mediul (jucarii si jocuri adecvate varstei nu calculatorul sau telefonul mobil). Crescand va invata ca poate sa-si gaseasca singur activitati interesante si sa nu astepte mereu ceva de la ceilalti.

Daca bebelusul tau ar dormi singur (daca este posibil), ceea ce ar fi cel mai bine, s-ar rezolva si problema calculatorului sau mai rau a televizorului din camera copilului. Nu uita si de faptul ca privitul indelungat la ecranul calculatorului este daunator pentru ochi.

Nu uita de tine

Un copil iti aduce multe bucurii dar si griji. Timpul tau liber nu va mai fi acelasi. Probabil ca nu te vei mai intalni la fel de des cu prietenele la cafea, iar oboseala acumulata din cauza noptilor nedormite pe langa bebe isi va spune cuvantul.

Am ales cateva sfaturi si idei primite de la mamicile din comunitatea UtileCopii pentru o mamica aflata in impas. Sa vedem ce mici "trucuri" putem face pentru a trece mai usor peste noile probleme de care ne lovim odata cu intrarea bebelusului in viata noastra si pentru a ne putea bucura in liniste de noul membru al familiei.

"Sunt mamica! Vladutul meu are sase luni. La inceput am fost foarte multumita sufleteste. Dar grijile cu el, lipsa somnului in atatea nopti, faptul ca nu prea imi mai vad prietenele parca ma fac cu timpul sa nu ma mai simt la fel. Vreau sa-mi spuneti mamicilor, voi cum va simtiti, cum va descurcati?"

Iata ce raspund cateva dintre mamici:

1. "Nu cred ca sunt multe mamici care sa nu treaca mai mult sau mai putin prin ce treci tu acum. Eu imi fac putin timp si mai intru pe internet pe saiturile utile mie iar de la o vreme mi-am gasit si o fosta colega de scoala care are si ea de curand un bebelus... Consum zilnic la telefon cam un sfert de ora cu ea. Descoperim ca avem cam aceleasi probleme si uneori ne mai si distram pe chestia asta. Abia astept sa o sun sau sa ma sune... Ma simt mai bine cand vad ca si ea are cam aceleasi probleme."

2. "E vara si pasiunea mea pentru flori a reinviat. Imi plac muscatele si petuniile. Le-am plantat cu sotul meu iar Teo cel mic sta cu mine in balcon si e foarte amuzat cand il pun sa le ude cu pipeta lui... E o idee sa ne simtim amandoi fericiti si poate fi si pentru tine."

3. "Sotul trebuie sa inteleaga situatia prin care treci tu . Nu scrii nimic destre el. Alte rude n-ai? Eu, o data pe saptamana, ies fara fetita mea in oras si incerc sa-mi satisfac cate o "dambla": ba imi cumpar ceva de imbracat, ba intru intr-o cofetarie (sunt moarta dupa inghetata de vanilie). Ieri m-am intalnit cu o colega de servici si am baut cate o bere. Nu renunta la tine definitiv!"

4. "Este adevarat ca nu mai avem timp la fel ca inainte. Mie imi place sa ma tin de surprize din cand in cand. Ce fac? Simplu. Cu o ora doua inainte de a veni sotul acasa de la munca, o sun pe mama care vine si o ia pe Ancuta (puiul nostru) la plimbare, sau la ea acasa. Pregatesc o cina cum stiu ca ii place lui si iau o sticla de vin. Mama e fericita ca isi poate petrece timpul cu nepotica ei pe care o iubeste la nebunie, iar noi ne bucuram de momente frumoase petrecute in doi ca la inceputuri :). Este foarte relaxant."

5. "I-am redescoperit pe Eminescu si Cosbuc. Incearca si tu, e reconfortant!"

6. "Eu am inceput sa merg si la un salon de infrumusetare... Dar mai am o bucurie. La leaganele de langa bloc intalnesc aproape saptamanal o batranica cumsecade cu un nepotel de vreo patru ani. Este destul de necajita si saraca. Fata i-a plecat in Spania si nu prea stie nimic de ea. Imi place sa o intalnesc si sa o ajut cu cate ceva: ba o hainuta ramasa mica de la Sandel al meu, ba un iaurt de la alimentara din colt. Ma simt multumita de mine de fiecare data."

Acestea sunt doar cateva din ideile pe care le poti aplica si tu. Cu siguranta mai poti gasi si altele. Trebuie doar sa vrei. Poti intra in grupul de discutii UtileCopii pentru a discuta cu ceilalti parinti sau viitori parinti

Bebelusul tau plange in continuu?

L-ai schimbat, a mancat, a dormit, te-ai jucat cu el si totusi plange? Inseamna ca are nevoie de ceva in plus, de ceva esential care nu poate fi inlocuit de niciuna dintre cele enumerate mai sus. Are nevoie de energia materna, cea care l-a alimentat, l-a hranit pe tot parcursul sarcinii, in toata perioada calda, intrauterina...

Are nevoie si de o altfel de hrana, care-l va ajuta sa se adapteze noului mediu, pe care-l percepe ostil, care-l va ajuta sa creasca armonios, echilibrat psihic si afectiv, cunoscut fiind faptul ca acei copii lipsiti de aceasta energie, sunt predispusi depresiilor, expusi angoaselor si nevrozelor, sensibilitatea fiindu-le peste masura normalitatii...

Pentru aceasta trebuie luat in brate si asezat cu urechea pe piept, in zona inimii. Faceti astfel cativa pasi si veti vedea ca se va linisti... datorita batailor ritmate, balansului, atingerii, mirosului, cu care este obisnuit, pe care le recunoaste si le iubeste, toate conferindu-i caldura si siguranta din pantec.

Are nevoie sa stea lipit si sa se incarce de toata afectiunea si iubirea, familiare si nelipsite din uter... Incercati acest exercitiu in mod constient si veti vedea ce plus de bucurie, de ambele parti, va aduce in relatia voastra cu mica "ciudatenie" despre care nu prea stim cum functioneaza, la inceput... si a carei forma de comunicare este dintre cele subtile, nefacandu-se in limbajul tern si inexpresiv al cuvintelor... acest lucru fiind si pentru noi o provocare caci trezeste si deschide straturile cele mai fine si mai adanci ale fiintei, care in general se atrofiaza si pe care numai iubirea le poate misca...

Bebelusul tau plange in continuu?

ai schimbat, a mancat, a dormit, te-ai jucat cu el si totusi plange? Inseamna ca are nevoie de ceva in plus, de ceva esential care nu poate fi inlocuit de niciuna dintre cele enumerate mai sus. Are nevoie de energia materna, cea care l-a alimentat, l-a hranit pe tot parcursul sarcinii, in toata perioada calda, intrauterina...

Are nevoie si de o altfel de hrana, care-l va ajuta sa se adapteze noului mediu, pe care-l percepe ostil, care-l va ajuta sa creasca armonios, echilibrat psihic si afectiv, cunoscut fiind faptul ca acei copii lipsiti de aceasta energie, sunt predispusi depresiilor, expusi angoaselor si nevrozelor, sensibilitatea fiindu-le peste masura normalitatii...

Pentru aceasta trebuie luat in brate si asezat cu urechea pe piept, in zona inimii. Faceti astfel cativa pasi si veti vedea ca se va linisti... datorita batailor ritmate, balansului, atingerii, mirosului, cu care este obisnuit, pe care le recunoaste si le iubeste, toate conferindu-i caldura si siguranta din pantec.

Are nevoie sa stea lipit si sa se incarce de toata afectiunea si iubirea, familiare si nelipsite din uter... Incercati acest exercitiu in mod constient si veti vedea ce plus de bucurie, de ambele parti, va aduce in relatia voastra cu mica "ciudatenie" despre care nu prea stim cum functioneaza, la inceput... si a carei forma de comunicare este dintre cele subtile, nefacandu-se in limbajul tern si inexpresiv al cuvintelor... acest lucru fiind si pentru noi o provocare caci trezeste si deschide straturile cele mai fine si mai adanci ale fiintei, care in general se atrofiaza si pe care numai iubirea le poate misca...

Cum putem preveni obezitatea la bebelusi


Obezitatea este o boala. Pe langa aspectul dizgratios, ea produce multe neajunsuri in organism. Si ca orice boala, e mai bine sa o prevenim decat sa o tratam. Se pare, dupa unii specialisti, ca aceasta poate incepe "inca din fasa". Astfel s-a constatat ca sugarii obezi au tendinta, cu cat sunt mai mult timp obezi, sa creasca grasi si la maturitate sa ajunga obezi.

Conform cercetarilor, s-a observat ca daca in primele luni de viata, alaptarea cu biberonul se face irational, acest lucru deregleaza mecanismele de control ale apetitului sugarului, devenind grasi sau obezi.
In conditiile in care alaptatul la san a devenit din ce in ce mai rar, riscul unei alimentatii necorespunzatoare, cu biberonul, este tot mai mare. Multe mame reactioneaza prompt, sensibilizate, obosite sau tracasate de plansul copilului, gasind mereu solutia in biberonul cu lapte. Si iata cum supraalimentatia se face pe nesimtite.

Inainte de a oferi biberonul bebelusului, trebuie sa vedem daca ii e foame, daca e dornic sa manance, iar in caz contrar, sa ne abtinem de la a-l obliga, de la a-l forta. Sunt foarte haiosi copiii rotofei, bucalati, durdulii si toata lumea iubeste sa-i ciupeasca, dar sa ne gandim ca daca raman asa un timp mai indelungat, e posibil sa devina obezi pe viata.
Intr-o astfel de situatie, formula laptelui poate fi usor diluata, dar numai cu avizul medicului specialist. Acesta poate sugera, pe langa diluarea laptelui si scaderea cantitatii de zahar sau miere din alimentatia sugarului.
Pentru a evita obezitatea bebelusilor, de mare ajutor ar fi stabilirea exacta a momentului cand se va introduce in alimentatie mancarea solida. Iarasi, numai la sfatul medicului se hotaraste acest lucru.
Si atentie! Nu neglijati masajele, baile, miscarea fizica si jocul. Sunt foarte importante inca din stadiul de bebelusi. Si mai tarziu, cand copiii incep sa mearga, jocul, exercitiile fizice si alimentatia corecta, fara excese, sunt esentiale pentru o dezvoltare normala, sanatoasa si armonioasa, atat fizica cat si psihica.

Nu uitati! in alimentatia copiilor trebuie sa existe foarte multe fructe si legume. Caci obezitatea poate fi declansata nu atat de cantitatea hranei ingerate, cat de calitatea acesteia.

Venirea pe lume, socul primelor momente

In primele cateva zile dupa nastere, principala problema a nou-nascutului este sa se adapteze noului mediu ostil si sa supravietuiasca.

Timp de noua luni a trait protejat intr-un mediu lichid, la caldura din uterul mamei, hranindu-se si respirand prin sistemul placentar, acum este nevoit brusc sa se acomodeze conditiilor mediul exterior si sa treaca la respiratia prin plamani, un proces dramatic pentru mica fiinta.

In momentul de dinaintea nasterii, plamanii contin inca partial, lichid amniotic. Pe cand in timpul nasterii glandele suprarenale ale fatului produc instant hormonul adrenalina, responsabil cu aspirarea lichidului pentru a face loc aerului care va umple plamanii. Se intampla ca acest moment sa fie amanat de cordonul ombilical infasurat in jurul gatului, dar capacitatea nou-nascutului de a rezista catva timp fara oxigen, il face sa supravietuiasca.
Imediat ce se inchid canalele prin care fatul putea sa inspire oxigenul, fara folosirea plamanilor, sistemul circulator, care pana acum depindea in totalitate de placenta, incepe sa functioneze total independent.

In aceste prime zile critice, nici rinichii nu functioneaza inca, dar natura a luat iarasi masuri, facand sa se elibereze niste hormoni care mentin echilibrul lichidelor in organism pana ce acestia vor fi gata sa preia functia respectiva.
De asemenea, aparatul digestiv al sugarului, obisnuit sa primeasca substantele nutritive odata cu fluxul sangvin, prin placenta, trebuie acum sa se adapteze incepand procesarea laptelui. Punerea in functiune a aparatului digestiv este declansata tot de anumiti hormoni, eliberati la primul supt datorita colostrului. Astfel demareaza procesul digestiei si asimilarea alimentelor.
In prima faza, copilul pare total neputincios, disproportionat, cu capul mare si gatul subtire, cu picioare mici, miscari neregulate, nearticulate incat nici nu banuim ce forta se ascunde in intinctele lui de conservare.

Fiecare copil are ritmul sau de dezvoltare, de aceea unele stadii nu se pot incadra in termene precise. In primii doi ani, copilul creste uimitor de repede (Lungimea si Greutatea in primul an de viata). La aceasta varsta, in general, copiii umbla, vorbesc, mananca singuri si chiar sunt capabili sa rezolve unele probleme simple.
Deci nu disperati cand vedeti mogaldeata neajutorata. Rabdare! Timpul trece cu o repeziciune fantastica, in scurt timp noi fiind cei care nu vom mai putea tine pasul cu ei. Si nu uitati! Undeva, cumva sunt protejati si forta interioara le este mult mai mare decat pare. Viata are metodele ei nestiute, neintelese, nebanuite de a se apara.

Reflexele Bebelusului

Dragoste foarte multa si permanenta ingrijire sunt esentiale pentru dezvoltarea fizica si psihica a copilului.

Bebelusul vine pe lume deja cu un numar de reflexe, asa-numitele reflexe innascute si cu unele modele de comportament - elemente componente ale instinctului de conservare, ale sistemului de supravietuire.

Astfel primul mijloc de comunicare al nou-nascutului este plansul. Acesta semnaleaza foamea, oboseala sau orice alta stare de disconfort. In timp, parintii ajung sa-i recunoasca formele de plans specifice fiecarei stari. Dar daca plansul nu exprima niciuna din trebuintele expuse mai sus, ci tradeaza nevoia de afectiune si rasfat, trebuie ca parintii degraba sa se conformeze, sa ia copilul in brate, oferindu-i iubire si confort caci prin acest gest se stabileste legatura afectiva care-i asigura copilului o dezvoltare libera, cu reactii din ce in ce mai active. Pe aceasta tema, specialistii au constatat ca cei mai multi dintre copiii care nu au avut parte de imbratisari frecvente si alte dovezi directe de afectiune, au mult mai multe probleme emotionale si o mare vulnerabilitate afectiva, mai tarziu, iar uneori cu efecte grave asupra sanatatii psihice si chiar fizice, decat cei care au simtit protectie, siguranta si mai ales iubire.

E adevarat, nu trebuie confundat cu alintul exagerat, in care copilul supune parintele total prin santaj afectiv si tertipuri emotionale, acesta fiind un rau care mai tarziu se va intoarce chiar impotriva micului santajist.

Un alt reflex, in afara plansului cu scop, este suptul, un reflex atat de puternic ca, atingand obrazul bebelusului, acesta se intoarce automat in directia din care a fost atins, cu buzele putin stranse, sau deschizand gura gata pentru supt. Reflexul suptului se declanseaza imediat ce sugarul a atins sanul mamei sau tetina biberonului, asociind fara intarziere cu hranirea.

Reflexul de prindere functioneaza de asemenea inca de la inceput, bebelusul inchizand automat pumnul cand simte un deget sau orice alt obiect in palma lui. Este foarte interesant ca acest reflex dispare pe la sfarsitul lunii a treia desi a functionat pana atunci cu atata putere incat prinzand adultul cu mainile se putea ridica si mentine astfel cateva secunde.

Reflexul de surprindere este manifestat prin miscari rapide. Luat pe neasteptate, miscat prea intens, speriat, copilul isi da capul pe spate si isi desface agitat mainile si picioarele. Miscari care de obicei pot fi urmate de plans - semnalul de alarma.

Pe masura ce activitatea constienta ia locul comportamentului instinctiv, reflexele innascute sunt uitate, disparand treptat. Astfel copilul creste si preia modelele comportamentale impuse intr-un fel sau altul de adulti, drept unice valori si realitati alterandu-si si pierzand in timp bagajul informational instinctiv cu care a venit, mult mai pretios de altfel.

Evolutia psihomotorie la bebelusi. Primele 12 luni, primii pasi

In prima faza, nou-nascutul nu este capabil sa-si controleze miscarea, gesturile sale fiind dezarticulate, nu poate sta in fund si nu-si poate tine capul, acesta fiind mult mai greu in raport cu restul corpului.

Dar dupa 6 saptamani, odata cu intarirea muschilor, greutatea capului devine mai mica, raportata la cea a intregului corp.

In saptamanile 7-8, cei mai multi bebelusi devin indeajuns de puternici incat sa-si tina capul pe aceeasi linie cu corpul atunci cand sunt ridicati din pozitia culcat. Abia la 6 luni are putinta de a-si ridica singur capul din pozitia orizontala.

La inceput sugarii dorm de obicei, in pozitia din uter, culcati pe burta, cu genunchii trasi si sezutul in sus. Cu timpul insa isi indreapta pozitia desprinzandu-se de forma corpului de la nastere.

Din pozitia culcat pe burta, copilul invata foarte repede sa-si sprijine greutatea capului si a umerilor pe brate. Astfel se dezvolta foarte repede capacitatea de a-si controla propriile miscari.

La 10 saptamani, reuseste sa se intoarca dintr-o parte pe spate, iar la 11 saptamani se intoarce deja de pe burta pe spate, atingand o mare performanta pentru libertatea sa motorie. Se urmareste intoarcerea sa din timp in timp pe burta, acesta fiind un bun exercitiu pentru dezvoltarea musculaturii spatelui si gatului. Astfel se pregatesc muschii pentru sederea si mersul de mai tarziu.
La varsta de 3 luni, bebelusul nu-si poate mentine inca spatele drept, atunci cand este luat in brate. Atentie, cand il luati in brate, aveti grija ca trunchiul sa stea drept, evitand eventualele deformari ale coloanei vertebrale. Astfel ii veti sustine coloana cu ambele maini si anume, partea de sus a coloanei va fi culcata pe antebratul unei maini, iar partea de jos si bazinul copilului vor fi sustinute de cealalta mana. Nu-l tineti prea strans in brate, dandu-i posibilitatea sa se intinda. De asemenea nu trebuie tinut numai intr-o singura pozitie, ci schimbati-l frecvent de pe un brat pe altul.

La 5 luni miscarile sale devin din ce in ce mai complexe, reusind sa se intoarca cu usurinta de pe spate pe burta si sa apuce cu mana un obiect mic, atins intamplator. Orice miscare a mainilor este coordonata cu privirea. Se joaca chiar, cu obiectele care-i plac si reactioneaza deranjat cand i se ia din mana vreo jucarie care-l incanta.
La 6 luni sta deja comod, sprijinit de perne sau in coltul unui fotoliu. Nu este obligatoriu sa stea singur in fund la aceasta varsta, muschii sai nerezistand inca la respectivul efort. Majoritatea copiilor stau bine in aceasta pozitie abia la 7-9 luni. Unii se pot ridica singuri cateodata, mentinandu-se astfel pret de cateva minute. Cand observati ca incearca sa se ridice, intindeti-i doua degete de care sa se prinda si se va ridica in sezut. Considerati aceasta miscare drept un antrenament care va face placere voua, dar mai ales copilului.

Dobandirea echilibrului este un punct de referinta in dezvoltarea motrica a copilului. In pozitia sezand, copilul reuseste sa se echilibreze singur, aplecandu-se in fata si sprijinindu-se intr-o mana.
Sunt putini cei care se tarasc inainte de sase luni, cei mai multi inainteaza alunecand pe burta precum pinguinii, luandu-si avant cu miscarile capului. Lasati-l sa se tarasca in voie pentru ca este un alt exercitiu eficient pentru intarirea musculaturii pe care si-o pregateste pentru a se ridica in picioare. Trebuie sa stimulati aceste miscari de tarare in patru labe pentru ca ele contribuie din toate punctele de vedere la o buna dezvoltare nu numai a musculaturii, ci si a scheltului.

La 10 luni copilul se deplaseaza ajutandu-se cu coatele, iar o luna mai tarziu se ridica in patru labe, fara a atinge podeaua cu burta. Tot in aceasta perioada incepe sa se catere peste tot. Nu trebuie impiedicat, ci urmarit si asistat pentru a putea interveni oricand. Astfel capata curaj si indemanare obisnuindu-se cu dificultatile de orice fel. Aceasta etapa o pregateste pe urmatoarea: mersul in picioare.
In jurul varstei de 11 luni, bebelusul nostru este in sfarsit capabil sa se mentina in picioare, tinut de mana sau sprijinindu-se de o mobila. Atentie la colturile mobilierului, la aceasta varsta si de acum incolo poate fi periculos sa-l lasati nesupravegheat, chiar si cateva clipe, avand inca miscari nesigure si un echilibru labil, care-l fac sa cada cand nu mai are sprijin. Unii se ridica singuri in picioare daca au castigat suficienta experienta.

Urmatoarea treapta in dezvoltare o reprezinta primii pasi nesiguri, facuti pe laterala, tot cu sprijin, dar de data aceasta cu mai mult curaj, concentrandu-se pe schimbarea centrului de echilibru. Sprijinit, se mentine destul de mult timp in picioare. Descopera o alta preocupare, aceea de a-si plimba scaunelul prin toata camera, suparandu-se si enervandu-se daca acesta nu mai inainteaza si se propteste in ceva.
Perioada primilor pasi realizati fara ajutor, prezinta mari diferente de varsta. In general se intampla pe la sfarsitul celor 11 luni spre un an. Dar aveti grija! Nu toti copiii pot merge la aceasta varsta. Nu intrati in panica, asteptati cu rabdare si nu-l considerati in niciun caz bolnav. In schimb, poate sigur sa se intoarca cu tot corpul pentru a-si lua singur jucariile.

Bebelusul se angajeaza la inceput, in parcurgerea unor distante scurte, echilibrandu-se de la o mobila la alta. Apoi mareste distanta, reusind sa parcurga cu pasi marunti toata camera, animat de curiozitate si o mare nevoie de cunoastere, dornic sa exploreze independent, un alt univers. Primii pasi facuti nesustinut reprezinta o mare bucurie pentru toata lumea, eveniment care se va comenta cu mandrie mult timp.
Dar progresul nu este intotdeauna continuu, intamplandu-se adesea ca la intoarcere performanta sa nu se repete, ci obosit mai mult de teama si nesiguranta, sa refaca drumul inapoi, tarat.

Sa nu vi se para ciudat daca la inceput merge cu picioarele desfacute, cu mainile intinse in laturi si leganandu-se de pe un picior pe altul, precum ratustele. Incearca astfel o miscare cat mai echilibrata si e gata sa se prinda in orice moment de mainile intotdeauna intinse catre el spre salvare.
Deci evolutia motorie sau psihomotorie mai bine zis, este parcursa in ritm uniform, etapa cu etapa, dar poate fi grabita cu ajutor si mult exercitiu, micsorand ca timp treptele dezvoltarii. Acest lucru se datoreaza numai voua, parintilor in functie de cat timp si atentie acordati copilului.

Cresterea Ponderala a Bebelusului Pana la 1 An

Greutatea aproximativa, la nastere este de 3000-3500 de grame. O greutate normala se incadreaza intre 2500 si 4500 de grame. Bebelusii nascuti sub 2500 de grame sunt subdezvoltati si in general, sunt aceia nascuti prematur. Cei care la nastere depasesc 4500 de grame sunt considerati supraponderali, copii uriasi.

Imediat dupa nastere, este normal ca nou-nascutii sa piarda in greutate, in general cam 100-150 de grame, greutate pe care o vor recupera in urmatoarele zece zile. Scaderea in greutate se observa in primele 3-5 zile. Aceasta se datoreaza trecerii traumatizante de la viata intrauterina la cea extrauterina, efortului de a se adapta si faptului ca pierderile prin urina, scaun, piele si plamani, adica prin respiratie, sunt mai mari decat cantitatea de lichide pe care o primeste. Daca nu depaseste o zecime din greutatea corpului la nastere, adica 300 de grame din 3000, pierderea in greutate nu este alarmanta si nu prezinta importanta. Este ceea ce se numeste scaderea ponderala fiziologica.

De obicei, bebelusii incep din nou sa creasca din ziua a 4-a sau a 5-a, atingand in ziua a 10-a sau cateodata mai tarziu, chiar greutatea de la nastere.

Atentie! Daca bebelusul nu a atins la inceputul saptamanii a 4-a, greutatea de la nastere, atunci trebuie sa ne sesizam, gandindu-ne la subalimentatie sau chiar boala. In aceste conditii, trebuie anuntat imediat medicul.

In urmatoarele treisprezece saptamani, sugarul creste in greutate cu 150-200 de grame pe saptamana, dupa care cresterea devine mai lenta si continua fara oscilatii prea mari. Este foarte important acest aspect caci evaluarea dezvoltarii normale a copilului, in prima faza dupa nastere, se face prin urmarirea acestui proces de crestere in greutate.

Greutatea la nastere depinde de mai multi factori.

Spre exemplu :

- baietii au o greutate mai mare decat fetele;

- primul nascut are o greutate mai mica decat fratii nascuti mai tarziu.

- in functie de ereditate, cei cu parinti inalti si bine facuti, vin pe lume cu o greutate mai mare decat cei ai caror parinti sunt de statura mica

- de asemenea factorii de mediu, sau fumatul in timpul sarcinii pot influenta greutatea corporala la nastere.

Pentru a aprecia felul in care se dezvolta copilul vostru si de asemenea, daca ratia zilnica de lapte este suficienta, recomandam cantarirea regulata, dar saptamanal sau lunar, ci nu zilnic. Caci un sugar, chiar foarte sanatos, nu creste zilnic. De aceea e bine sa-l cantariti saptamanal, la inceput, apoi la 2 saptamani si apoi lunar.

Daca vreti sa aflati greutatea exacta a bebelusului, il dezbracati de tot. Cantarirea este indicata fie dimineata inainte de masa, fie seara inainte de baie, oricum e bine sa se faca la aceeasi ora, dar niciodata imediat dupa masa.

Foarte multe mame tin sa-si vada copilul dolofan, bucalat, plin de pernute. Acesta nu este nici pe departe un semn de sanatate. Sanatatea copilului este apreciata de catre medic dupa cu totul alte criterii, cum ar fi starea generala, buna dispozitie a copilului, gradul de dezvoltare, taria musculaturii, culoarea si calitatile pielii. Un copil gras nu este in niciun caz mai ferit de boli, ci dimpotriva, mai expus, grasimea facandu-l mai putin rezistent. Mai gras sau mai slab, important este ca bebelusul sa fie sanatos, vioi si bine dispus.

Incercati nici sa-l indopati, dar nici sa-l subalimentati, ambele extreme fiind periculoase.

O schema care sa va ghideze orientativ, o vom etala mai jos, cu mentiunea ca datele reprezinta o medie si nu sunt absolut obligatorii. Unii copii cresc mai repede, altii mai incet. Sunt copii care cresc in salturi, recuperand rapid stagnarea. Deci nu aveti motive de ingrijorare daca bebelusul vostru nu creste dupa aceasta schema.

Ritmul de crestere este influentat de modul de hranire, spre exemplu un copil alimentat cu lapte matern va inregistra o crestere mai regulata, spre deosebire de cel hranit artificial.
Recuperarea greutatii de la nastere presupune atingerea ratiei alimentare optime. In general un sugar cu greutatea medie de trei kilograme si jumatate, trebuie sa consume 700 de grame pe zi de lapte, astfel are nevoie de 80-100g de lapte pe kilogram-corp.

Fie cand atinge greutatea de cinci kilograme, fie la varsta de trei luni, copilului i se poate completa hrana cu alimente solide.

Deci cresterea ponderala medie, a unui sugar sanatos:
in primele 4 luni va creste cu 750-800 de grame pe luna sau 175-200 de grame pe saptamana; intre 4 si 8 luni va creste cu 500-600 de grame pe luna sau 100-125 de grame pe saptamana; din luna a 8-a pana la 1 an creste cu 250-300 de grame pe luna sau 60-75 de grame pe saptamana.

Sau calculand pe zile, un sugar ar trebui sa creasca in medie:
in primul trimestru cu 25 de grame pe zi; in al doilea trimestru cu 20 de grame pe zi; in al treilea trimestru cu 15 grame pe zi; in al patrulea trimestru cu 10 grame pe zi. In lunile 4-6, greutatea de la nastere se dubleaza, iar in jurul varstei de 1 an se tripleaza.

La optsprezece luni, greutatea unui copil cu dezvoltare medie este de douasprezece kilograme. La varsta de 3 ani, poate ajunge la 13,5 – 14 kilograme.

La cei nascuti prematur, greutatea de la nastere se dubleaza pe la 3 luni si jumatate si se tripleaza catre a 6-a luna, la 1 an ajungand sa se cvadrupleze. In general copiii cu greutate mai mica la nastere, cresc ulterior mai repede, recuperand ramanerea in urma.
Un sugar care nu ia in greutate 1-2 saptamani reprezinta un semnal de alarma si trebuie examinat de catre medic pentru a depista eventualele cauze ale stagnarii ponderale.
Reamintim, toate aceste cifre sunt orientative, cresterea presupune variatii si diferente de la copil la copil, ritmul de parcurgere a etapelor fiind diferit.

Aer si soare. Calirea organismului bebelusului.

Cura de aer

Foarte importanta este expunerea copilului la aer si soare. Profitati de timpul frumos si cultivati plimbarile in aer liber. In restul timpului, tineti geamurile larg deschise, mai ales in perioada verii chiar si in cursul noptii. Aerul curat intareste organismul bebelusului si il protejeaza de infectii ale cailor respiratorii. Daca nu este posibil sa scoateti copilul la aer, apropiati-i patul de geamul deschis sau duceti-l intr-un balcon acoperit.

Inca de la varsta de doua luni, bebelusii au nevoie de 3-5 ore in aer liber. Tot incepand de acum e bine sa se demareze fortificarea organismului si intarirea rezistentei lui. Calirea organismului se face mai ales prin factori naturali de mediu ca aerul, apa, soarele, la care se adauga si exercitiile fizice. Calirea trebuie sa se faca treptat, progresiv, sistematic si continuu, tinandu-se cont de anumite reguli.

Prima etapa in calire o presupune actiunea aerului sub forma bailor de aer. Acestea pot incepe in camera bebelusului care trebuie sa fie bine aerisita si cu o temperatura de 20-22 de grade. In prima faza copilul se pune pe burta pe un plan tare, complet dezbracat, timp de 2-3 minute, ajungandu-se in timp la jumatate de ora.

Cand mergeti la plimbare, nu tineti caruciorul complet inchis. Acoperisul caruciorului este menit sa-l apere de ploaie nu si de aer sau soare. Caruciorul inchis intretine o atmosfera sufocanta, mai ceva decat intr-o camera neaerisita.

Cura de soare

Trebuie sa profitati cat mai mult de soare si sa-l oferiti din belsug bebelusilor. In camera, prin geamul inchis, patrund numai razele calde si luminoase, dar nu si ultravioletele. Acestea fabrica in corpul copilului vitamina D antirahitica, care fixeaza calciul. Lipsa vitaminei D imbolnaveste organismul de rahitism, o boala cu consecinte foarte grave la copii.

Rahitismul este de fapt o afectiune a intregului corp si face imposibila asimilarea calciului. Chiar si atunci cand alimentatia ofera calciu in cantitate suficienta, acesta nu poate fi absorbit si fixat. Se manifesta prin pierderea din tarie a oaselor si inmuierea tesuturilor. De asemenea organele digestive participa la acesta suferinta. Copilul isi pierde pofta de mancare si digera prost alimentatia. Copiii care sufera de rahitism sunt mai expusi, mai vulnerabili se imbolnavesc mai usor si fac mult mai usor infectii.

Soarele fereste copilul de rahitism. Expusi suficient timp la razele soarelui, inca de bebelusi, copiii capata oase si dinti sanatosi. De asemenea soarele mareste rezistenta si in fata altor afectiuni. De aceea este bine ca in camera bebelusilor si in restul locuintei, razele soarelui sa patrunda din plin, pe tot parcursul zilei si in orice anotimp.

In primele 3 luni de viata, pielea copiilor este foarte sensibila la actiunea razelor solare, de aceea trebuie expusi progresiv si cu prudenta. Timpul de expunere variaza in functie de anotimp, iar in cadrul aceluiasi anotimp, in functie de intensitatea razelor solare. De asemenea se tine cont de modul de reactie a copilului.

Cele mai potrivite ore de expunere la soare sunt intre 10 si 15, cand atmosfera contine cea mai mare cantitate de ultraviolete. Dar cea mai eficienta si mai sanatoasa cura de soare este in primele ore ale diminetii, cand razele ultraviolete sunt mai bogate, iar cele calorice mai reduse. Vara, expunerea se face treptat pentru a nu pricinui bebelusului arsuri sau insolatie cu manifestari ulterioare total neplacute ca febra, agitatie, varsaturi etc.

Se incepe ca si la curele de aer cu doua minute, pentru bebelusii de pana in 2 luni, timpul de expunere marindu-se apoi zilnic cu un minut, pana ce copilul se obisnuieste si se bronzeaza suficient. Intai se expun picioarele, a doua zi abdomenul iar in urmatoarea zi pieptul si bratele. La copiii de 3-4 luni, in prima zi se pot expune fata si mainile timp de 5 minute. In a doua zi bronzarea revine picioarelor si gambelor pana la genunchi, tot 5 minute. In a treia zi se descopera coapsele, iar in a patra toracele si bratele. Timpul de expunere se va prelungi zilnic cu 3-5 minute, astfel incat dupa zece zile tot corpul copilului sa fie descoperit timp de jumatate de ora. E bine sa nu se depaseasca 1-2 ore pe zi. Nu uitati sa feriti capul bebelusului acoperindu-l cu o palarioara.

Vara e bine sa lasam bebelusii complet dezbracati la soare, preferabil in orele de dimineata, sau dupa-amiaza, cand soarele e la asfintit, dar numai dupa ce pielea este suficient bronzata. In restul zilei, copilul va sta la umbra, in curte, gradina sau in parc. In zilele fierbinti de vara, cu temperaturi care depasesc 25 de grade celsius, sugarul se va tine in miezul zilei, intr-o camera umbrita, racoroasa, unde isi va face somnul de la pranz.

In zilele mai reci, toamna sau primavara, bebelusul se scoate in orele de pranz cand soarele este sus. Si in timpul iernii fata ramane descoperita, fiind singura zona care se po ate bronza.

Daca pielea copilului se inroseste, se poate renunta cate o zi la plaja. In aceste conditii nu mai sapuniti copilul in timpul baii si nici nu-i frecati pielea atunci cand il stergeti. Puteti folosi lotiuni impotriva insolatiei sau uleiuri.

Copiii blonzi sau roscati au pielea mai alba si mult mai sensibila la razele soarelui, piele care nu se bronzeaza, ci se inroseste fiind foarte predispusa la arsuri. Acesti copii se vor expune la soare cu multa prudenta, avand nevoie de creme si uleiuri protectoare. Copiii cu pielea de culoare inchisa se bronzeaza mai repede si mai bine, neavand nevoie de lotiuni impotriva razelor prea puternice.

Pentru bebelusii care nu-si pot schimba singuri pozitia, soarele prea puternic care le bate in fata, direct in ochi, poate crea disconfort, stari de agitatie, de iritare si chiar repulsie pentru soare. Nu uitati sa protejati copilul, daca doarme, aplicandu-i o batista sau o panza deasupra ochilor. Daca este treaz, ii tineti capul la umbra sau intr-o pozitie incat razele sa nu-l deranjeze.

Razele soarelui reprezinta unul dintre cele mai pretioase medicamente. Bucurati-va de actiunea lor foarte benefica, dar evitati neplacerile, prin exces.

Intrarea bebelusului in viata sociala

Recunoasterea modelelor

Comportamentul bebelusilor este unul din aspectele cele mai studiate, trezind la scara larga interesul cercetatorilor.

Acestia au recurs la numeroase metode de examinare a miscarii ochilor pentru a determina perioadele in care bebelusii manifesta interes fata de diferite modele.

S-a constatat, asa cum era de asteptat, ca sugarul in varsta de doua luni este mai atras de modelele ce au ca reprezentare chipuri umane decat de cele fara figuri umane. Expresivitatea imprimeului esantioanelor folosite, joaca un rol mai mare decat culoarea sau gradul de luminozitate. Figurile umane, literele imprimate si obiectele cu modele suscita mult mai mult interesul bebelusilor decat reprezentarile simple intr-o singura culoare.

Inca de la nastere, nou-nascutii sesizeaza stimulii luminosi si auditivi si chiar raspund la ei. La zgomotele neasteptate sau puternice, bebelusul clipeste des din ochi sau incremeneste. Vocile blande ii confera liniste si il adorm. La inceput nu este capabil sa faca legatura intre stimulii vizuali si cei auditivi si desi reactioneaza la sunet, nu intoarce si capul spre sursa de sunet.

In primul stadiu de viata, sugarul are o vedere foarte slaba, maturizarea centrilor nervosi ai vederii durand mai multe luni. Acuitatea sa vizuala isi are focarul la o distanta de 20-22 cm, aceasta reprezentand chiar distanta dintre mama si capul copilului in timpul alaptatului, de aici, in prima faza, si interesul sau pentru chipuri, pentru forme cu obraji.
Deja de la 6 saptamani, bebelusii sunt capabili sa armonizeze tot mai precis miscarile ochilor si pot reactiona zambind la fetele cunoscute.

Bebelusii, fiinte sociale
Aspectul cheie al dezvoltarii bebelusilor este a deveni fiinta sociala. Ca si adultii si sugarii sunt fiinte sociale si cu cat sunt mai implicati in viata sociala, cu cat devin mai sociabili, cu atat invata mai mult si se dezvolta mai repede, imitand toate miscarile celor din jur.

Inca din primele zile, copilul reactioneaza la voci si zambete si tot de atunci incepe procesul de imitare, el incercand sa scoata sunete, la randul sau, asemanatoare celor pe care le percepe. Primele sunete sunt reprezentate mai ales de vocale. Abia din luna a sasea incepe sa articuleze si ceva consoane, iar la sfarsitul unui an are deja un bagaj de cateva cuvinte cheie.
Pe masura ce incepe sa descopere mediul inconjurator, copilul devine constient si de propriul corp. La sase saptamani are deja gesturi articulate. Isi loveste mainile si da din palme. Mare parte din timp si-o petrece privindu-si si sugandu-si degetele, descoperind astfel forma si miscarile mainilor.

Pentru ca dezvoltarea procesului de coordonare ochi-mana sa se accelereze, incepand cu acest stadiu, bebelusului i se aseaza in campul vizual desene colorate sau mobile.
Numerosi specialisti s-au pus de acord cu parerea conform careia cu cat mediul in care se dezvolta copilul este mai bogat in stimuli, cu atat mai mult ii vor fi solicitate caile nervoase si se vor dezvolta mai eficient.
Coordonarea intre ochi si maini devine din ce in ce mai buna odata cu trecerea timpului. La varsta de 9 luni bebelusul isi poate deja atinge articulat, degetul mare si degetul aratator, iar la varsta de un an poate culege de pe jos obiectele mai mici.
Peste inca un an, spre doi ani, aceste neputinte ale sugarului tin doar de amintiri, caci copilul incepe sa dobandeasca o mai mare independenta in dezvoltarea sa fizica si psihica.
Datorita indemanarii si experientei sociale pe care bebelusul le-a acumulat, isi insuseste acum niste deprinderi prin care este capabil sa gandeasca si sa realizeze lucruri mult mai grele, reusind si sa se acomodeze cu mai mult succes la situatii si la oameni noi.

Somnul bebelusilor

Somnul intrerupt frecvent sau lipsa somnului sunt lucruri obisnuite timp de mai multe saptamani, pana cand programul bebelusului ajunge sa se suprapuna peste al vostru. E bine sa nu contorizati orele de somn, acest lucru crescand acut impresia de epuizare pe care o aveti.

Felul cum ii pregatiti pentru somn, incepand cu jumatatea primului an, este definitoriu si poate ajuta la evitarea problemelor mai tarziu. Bebelusii au nevoie in fiecare seara de un moment relaxant, de o atmosfera calda si linistita, pentru sentimentul de siguranta pe care acesta il confera.

Nou-nascutul doarme atata timp cat are nevoie. La inceput va dormi in reprize scurte distribuite aleatoriu, atat pe parcursul zilei cat si al noptii. Pe masura ce trece timpul, cea mai mare perioada de somn va coincide tot mai mult cu orele noptii, iar momentele de veghe vor deveni tot mai lungi. Dar nu toti copiii sunt la fel, drept pentru care nu disperati daca in cazul bebelusului vostru va trece mai mult timp pana sa ajunga sa doarma noaptea.

Distingeti clar ziua de noapte

Bebelusul trebuie invatat devreme care perioada este pentru somn si care pentru joaca. De aceea trebuie sa faceti inca de la inceput o delimitare clara intre modul cum tratati somnul de zi si pe cel de noapte.

In timpul zilei, asezati-l intr-un cos cu manere sau puneti-l sa doarma intr-un carucior, eventual afara, intr-un loc cu umbra, caruia sa nu-i lipseasca plasa impotriva insectelor si franele puse.

E bine sa folositi patutul doar pentru somnul de noapte.

Nu este nevoie sa pastrati o liniste deplina, astfel ii veti creste sensibilitatea la zgomote, se va odihni mai greu si va deveni mai irascibil.

Orele de zi trebuie asociate cu starea de veghe si cu jocul. Pentru aceasta organizati-i cea mai mare parte din timpul cat sta treaz, ridicandu-l imediat ce a inceput sa planga.

Noaptea e bine ca bebelusul sa fie infasurat caci se sperie de propriile maini si picioare care se agita si-l trezesc.

In camera trebuie sa fie intuneric.

Faceti in asa fel incat treptat sa invete ca mesele din timpul noptii nu sunt perioade de contacte sociale si astfel programul lui de somn va deveni tot mai asemanator cu al vostru. Pentru aceasta se recomanda ca atunci cand se trezeste in toiul noptii si cand incepe sa planga de foame, sa-l ridicati si sa-i dati sa manance in liniste, vorbindu-i cat mai putin si schimbandu-i scutecul doar daca este nevoie.

Ritualul culcarii bebelusului

In jurul varstei de 6 luni, momentul culcarii va deveni un ritual foarte important al zilei. Pentru a dormi bine in timpul noptii, bebelusul trebuie sa fie obosit si gata de somn. Ca reper, sugarul in varsta de 10 luni trebuie sa doarma aproximativ 15-16 ore. Numai un somn profund si sanatos il determina sa-si refaca fortele si sa-si recastige energia fizica si nervoasa consumata in timpul zilei.

Daca bebelusul doarme 11 ore in timpul noptii, recomandabil de la 20 la 7 dimineata, se vor adauga la acestea inca doua ore pe parcursul diminetii si inca doua dupa-amiaza. Unii copii nu mai vor sa doarma dimineata si nici nu trebuie obligati, ci lasati sa se joace in patutul lor. Au nevoie insa de un somn revigorant in timpul zilei, pentru a lua energia necesara vietii lor active si emotionale, nevoie ce se va manifesta pe toata durata primei copilarii, prevenind astfel oboseala si iritarea. Legat de acest lucru, un sfat de care ar trebui sa tineti cont: nu adormiti copilul prin leganat si nu-i cantati pentru a-l adormi! Daca bebelusul este sanatos, curat si bine invelit, sa nu va impresioneze daca plange. Lasati-l singur iesind pur si simplu din camera.

Unii copii, avand un sistem nervos mai labil, adorm mai greu, se scoala de cateva ori pe noapte si se trezesc dimineata devreme.

Inainte de culcare, e bine sa nu agitati prea mult copilul. Jocurile cu el vor avea loc inainte de baie, ci nu inainte de culcare. Oricare ar fi protestele copilului, incercati sa va impuneti fara prea mari concesii, altfel pierdeti teren in fata lui permitandu-i sa speculeze fiecare ocazie de a-si manifesta categoric si uneori violent vointa sau ambitia.

Rahitismul

Rahitismul se datoreaza tulburarii procesului de mineralizare a oaselor. Este o afectiune generata de o dereglare a metabolismului fosfocalcic (deficit de calciu si fosfor), de asemenea de lipsa vitaminei D si de insuficienta expunere la razele ultraviolete.

Apare adesea la organismele aflate in crestere rapida, in special la bebelusii, care au un ritm de crestere sustinut. Se observa in perioada primei copilarii, la copiii intre 6 si 18 luni, dar mai ales la sugarii alimentati cu lapte de vaca, in zonele cu clima temperata, mai putin insorite, in orase, in lunile de iarna si primavara.

Vitamina D intervine in absorbtia activa a calciului si fosforului, elemente de care organismul copilului are mare nevoie pentru formarea oaselor scheletului si smaltului dentar. Carenta vitaminei D determina tulburarea absorbtiei intestinale. Odata cu aceasta scade si capacitatea tubului renal de a reabsorbi fosforul. Iar perturbarea metabolismului fosforului, produce implicit anomalii in metabolismul calciului.

Rahitismul se trateaza printr-o dozare corespunzatoare a vitaminei D (lipsa ei fiind principala cauza de aparitie a bolii). Vitamina D are un rol important in mineralizarea oaselor, in procesul de crestere. Aceasta poate fi regasita in cantitati relativ mici in galbenusul de ou, lapte, unt, ficat si untura de peste. Dar principala sursa naturala de vitamina D, la copil, o reprezinta transformarea provitaminei D (ergosterolul), din piele, sub influenta razelor ultraviolete.

Chiar daca se respecta regimul medicamentos (element esential in tratarea rahitismului), neglijarea regimului alimentar ajutator poate sa fie un factor favorizant in persistenta acestei boli.

Formele de manifestare ale rahitismului

Rahitismul imbraca mai multe forme, insa dominante sunt cele reprezentate de leziunile osoase.

In functie de varsta bebelusului, rahitismul poate afecta diverse zone ale corpului.

Astfel, la 2-4 luni se poate manifesta la nivelul oaselor craniului. Oasele regiunii posterioare a capului se inmoaie (craniotabes). Un alt efect presupune persistenta deschiderii suturilor (articulatii fixe ale oaselor late ale craniului) si fontanelelor (spatiul moale, neosificat care se gaseste in crestetul nou-nascutului si care se osifica in timp).

In jurul varstei de 5-7 luni pot fi afectate oasele toracelui. Acesta poate sa apara ca bombat anterior, cu baza largita sau chiar turtit lateral.

La 8-9 luni, cand copilul incepe sa mearga si sa se ridice, pot fi afectate de rahitism partile cele mai solicitate, respectiv oasele membrelor si coloana vertebrala. Se observa largirea extremitatilor si deformarea portiunii de mijloc la oasele lungi, mai ales la membrele inferioare care sufera deviatii ale gambei, fie in afara, spre exterioul axei piciorului (genu valgum), fie catre interior (genu varum) sau in limbajul comun spus “picioare in paranteza” si “picioare in X”.

De asemenea, la nivelul coloanei vertebrale apar deformari precum cifoza (proeminenta dorsala, cocoasa) sau scolioza (deviatie laterala a coloanei vertebrale, mai ales in regiunea dorsala) etc.

Semnale pot veni si din partea altor organe si sisteme ca fiind afectate de rahitism. Dintre simptome enumeram: hipotonie musculara (scaderea tonusului muscular); diastaza (dezlipirea muschilor drepti); meteorism intestinal (marirea volumului abdomenului datorata in general acumularii de gaze in intestine, balonare); plamani hipoplazici (ventilatie insuficienta); scaderea imunitatii generale ce presupune o mare receptivitate la infectii, care evolueaza lent si au o mare tendinta catre recidiva.

Atentie, un alt semn mai poate fi si intarzierea aparitiei dintilor precum si, uneori, a dezvoltarii neuromotorii si psihice.

Regimul alimentar in caz de rahitism

Pentru prevenirea sau tratarea rahitismului, alimentatia trebuie sa fie echilibrata si adecvata varstei respective, alimentatie din care nu trebuie sa lipseasca un aport suficient de calciu si fier. Se recomanda ca alimentatia sa fie NATURALA, iar la bebelusi sa fie dublata de medicatie.

Pentru bebelusii alimentati artificial de la nastere, se recoamnda un lapte special adaptat pentru aceasta. Pentru cei care sunt alimentati cu lapte praf sau de la vaca, este bine sa se respecte proportia indicata de medic (in general sa nu depaseasca 600-700ml) si sa se evite hranirea excesiva cu fainoase, cea mai des intalnita greseala fiind laptele cu gris. Nu ii dati micutului gris mai devreme de luna a cincea si nu mai mult de o masa pe zi. Dupa sase luni, puteti sa ii dati o masa de lapte pe zi sub forma unei combinatii cu iaurt sau lapte acidulat cu lamaie. Exista insa anumite preparate de lapte praf, special create, care contin vitamina D sau un complex de vitamine ce acopera nevoile zilnice ale bebelusului.

Diversificarea se face sub forma unor preparate avand la baza proteine provenite din carne, ou, branza si glucide sub forma de zarzavaturi si fructe, grasimi din unt, smantana, uleiuri vegetale. Alimente-medicament sunt legumele in general, spanacul, patrunjelul, strugurii etc. Astfel vor fi asimilate foarte usor de catre bebelusul tau.

Tratamentul rahitismului

Predispozitia catre rahitism este data fie de ritmul alert de crestere, fie de tulburarile digestive. Ritmul alert este intalnit mai ales la bebelusii nascuti prematur, care imediat dupa nastere, recupereaza extrem de rapid kilogramele lipsa. De aceea la prematuri se asociaza dupa fiecare injectie de vitamina D si gluconat de calciu, 0, 50 gr. pe zi, timp de 10 zile.

Pentru potentarea vitaminei D se poate asocia si vitamina A.

Necesitatile zilnice ale bebelusului normal se apreciaza ca fiind 400-800 u.i. vitamina D, iar cele ale prematurului de 800- 1600 u.i. Tratamentul trebuie inceput, la toti sugarii, din saptamana a 3-a sau a 4-a de la nastere, iar la prematuri inca din saptamana a doua. Acesta se impune fara intrerupere in primele 18 luni de viata, iar pana la 3-4 ani numai in lunile de iarna si de primavara.

Dar pentru a stabili un tratament corect si pentru a-l face pe cel mic sa creasca sanatos si armonios, adresati-va medicului care va va recomanda doza de vitamina D si toate proteinele necesare, in cantitatile optime pentru bebelus!

De semnalat ca exista diverse forme de rahitism vitaminorezistent care presupun un tratament cu doze foarte mari de viatmina D (1-2 mg/zi). Atentie insa, nu se va administra vitamina D decat in cantitatile prescrise, caci frecventa prescrierii nejustificate a unor doze mari si repetate, duce la hipervitaminoza D. Aceasta are drept efecte anorexia, varsaturile, senzatia permanenta de sete, scaderi in greutate, paloare, crestrea calcemiei, favorizarea aparititei calculilor renali etc.

Alte tratamente, deloc de neglijat, sunt fizioterapia (metoda de tratament medical, care foloseste in tratarea bolilor actiunea agentilor fizici naturali: aer, apa, lumina, electricitate etc.), care are drept scop activarea provitaminei D in vitamina D3; helioterapia (tratament cu ajutorul razelor soarelui, expunerea corpului la ultraviolete, bai de soare), indicata la copii mici si la bebelusi incepand de la varsta de 6 saptamani; actinoterapia (tratament artificial ce presupune actiunea radiatiilor luminoase, a razelor ultraviolete sau infrarosii, produse de lampi de cuart), recunoscuta in tratarea rahitismului, se recomanda iarna si primavara, mai ales copiilor mici.
Niciun copil nu seamana cu celalalt! De aceea fiecare in parte are nevoie de un tratament special pe care numai medicul il poate stabili!
Dar ca orice afectiune si aceasta poate fi preintampinata. Important este sa prevenim, ci nu sa ajungem sa tratam, caci orice forma de tratament este de cele mai multe ori neplacuta si niciodata nu putem avea certitudinea eficientei sale totale, nemaivorbind de eventualele efecte secundare. Si daca totusi ajungem la tratament, important este a se inlatura cauza, nu a actiona asupra efectelor.
De aceea masurile elementare pentru a preveni bolile in general, dar mai ales rahitismul, sunt, din fericire si extrem de placute, presupunand buna dispozitie, vital si dragoste de viata. Cultivati asadar plimbarile, aerul, soarele!!!

Diversificarea alimentatiei bebelusului de la 4 luni

Alimentatia diversificata

La ce varsta incepem diversificarea
Dupa mai multe studii de-a lungul timpului, s-a ajuns la concluzia ca diversificarea alimentatiei bebelusilor se impune in jurul varstei de 4 luni. Dupa 4-5 luni, laptele, care a format pana acum exclusiv alimentatia bebelusului, nu mai poate acoperi total nevoile sale nutritive. Astfel ca devine obligatorie introducerea unor alimente mai consistente, care sa vina cu un plus de vitamine, saruri minerale, fibre vegetale si mai multe glucide si lipide.

Alimentatia diversificata nu se recomanda inainte de aceasta varsta, deoarece functiile enzimatice intestinale nu sunt complet dezvoltate. Un alt motiv pentru care s-a hotarat ca aceasta perioada este cea potrivita pentru inceperea respectivului tip de alimentatie, este si cel de ordin psihoeducativ, criteriu extrem de important pentru formarea deprinderilor alimentare ale copilului. Acesta consta in capacitatea bebelusului de a accepta sau refuza produsul alimentar oferit. Evenimentul se produce odata cu dobandirea reflexelor de sustinere a capului, de control al miscarii gatului si de a sta in sezut sprijinit.

Principii ale alimentatiei diversificate de care trebuie sa tinem cont.

Ce trebuie sa evitam.
Paralel cu dezvoltarea fizica si psihomotorie, cresc si nevoile de imbogatire a regimului alimentar, astfel ca se recurge la introducerea alimentelor solide. Dar intrucat diversificarea poate fi o perioada de acomodare destul de dificila, este important sa se tina seama de principiile selectivitatii si progresivitatii.

Unii copii accepta cu greu alte alimente in afara laptelui, de aceea se recomanda:

- introducerea treptata a oricarui aliment. La inceput in cantitati mici, care cresc apoi progresiv, in functie de toleranta digestiva a copilului, care trebuie urmarita cu mare atentie.
- alegerea si introducerea de noi alimente se face la sugarul aflat in perfecta stare de sanatate, avand functiile digestive echilibrate.
- administrarea se face numai cu lingurita. Se incepe cu 5-10 g inaintea mesei obisnuite cu lapte, masa care descreste proportional pana la inlocuirea sa, pe parcursul a 6-7 zile.
- nu se introduc in acelasi timp doua sau mai multe alimente noi.
- sa nu se inceapa diversificarea in zilele extrem de calduroase.
- daca apar tulburari digestive se revine la alimentatia de dinaintea imbolnavirii, diversificarea reluandu-se dupa insanatosire.
- in cazul in care bebelusul refuza alimentul nou introdus, chiar si dupa mai multe incercari, se renunta pentru o perioada la administrarea lui, dupa care se reia in timp.
Introducerea unor alimente noi si administrarea lor cu regularitate, determina sugarul sa-si reduca progresiv nevoia de lapte de mama, insa intarcarea e bine sa fie facuta cat mai aproape de varsta de un an, dar in niciun caz inainte de patru luni.

Principalele elemente ce nu trebuie sa lipseasca din alimentatia diversificata a bebelusului

Inainte de introducerea alimentelor solide, alte alimente in afara laptelui, pot fi sucul de fructe si supa de legume strecurata. Sucul de mere, piersici, lamai sau portocale poate fi introdus chiar incepand cu varsta de 6 saptamani, in cantitati progresive. Se incepe cu 30 ml pana la 3 luni si jumatate, continuandu-se cu 50-60 ml dupa aceasta varsta. Atentie! Nu inlocuieste o masa. Este in schimb foarte important pentru aportul de vitamine.
Exista o anumita ordine de introducere a alimentelor solide. Se recomanda in general, sa se inceapa cu vegetale, fainoase, apoi sa se introduca fructele, carnea de vaca, branza, galbenusul de ou, iaurtul cu biscuiti, ficatul de pasare etc.

Legumele, zarzavaturile si fructele
Ele nu au un foarte mare aport energetic, fiind sarace in proteine, lipide si cu un continut variabil de glucide, dar sunt bogate in saruri minerale, calciu, fosfor, potasiu si fier, in combinatii usor asimilabile in organism. Contin cantitati importante de vitamina C, vitamine din complexul B, vitamina E, vitamina A sub forma de provitamina (caroten) si asa numitele “substante de lest”, celuloza si pectine. Ele nu se digera, dar au un rol important in formarea bolului fecal. Continutul de celuloza poate fi iritant pentru mucoasa digestiva a sugarului, de aceea se dau la inceput sub forma de sucuri, apoi sub forma de supa de zarzavat, piureuri de fructe si zarzavaturi fin pisate.

Reluand ideea de mai sus, la 2-3 luni sunt recomandate sucul de morcovi, de mere, cel de portocale sau lamaie. Dupa 4 luni se introduce si pulpa de fruct, pasata bine, fara coaja. Piureul de fructe inlocuieste acum sucul de pana in patru luni. Se poate da si in amestec cu biscuiti. Incepand cu luna a patra, bebelusul poate sa manance si piersici. Coacazele, afinele, agrisele, pasate foarte bine, se pot da din luna a cincea, avand un bun efect antidiareic. Sucul de rosii, de struguri, pulpa de rosii si chiar visinele se pot administra de la 5 luni jumate.

Capsunele, zmeura si fragile se pot da din luna a sasea, dar cu rezerve deoarece ele pot crea alergii. Bananele se pot da dupa luna a cincea, a sasea (pulpa diluata in ceai), strugurii si caisele dupa luna a noua, iar gutuile, sub forma de compot si pasate, dupa luna a 10-a, cu un bun efect antidiareic.

Nu se dau sugarului linte, varza si fasole boabe!

Fainoasele
Sub raportul principiilor nutritive, fainoasele reprezinta alimente calorice extrem de dezechilibrate. Ele contin proteine in proportie de 7-12%, lipide 0,5-5%, glucide 65-75%. Fainoasele sunt sarace in vitamine si saruri minerale.
Alegerea produsului se face in functie de varsta sugarului. Spre exemplu painea se introduce in alimentatia bebelusului dupa varsta de 6 luni.

Cel mai usor si primul folosit in alimentatie este orezul, sub forma de fiertura de boabe sau faina. Se poate da dupa a doua saptamana ca dilutie pentru laptele de vaca. Stiut fiind faptul ca orezul are ca efect constipatia, acesta se recomanda ca un bun tratament pentru diaree. Dupa 8-9 luni, se poate administra si sub forma de boabe.
Pastele fainoase pot fi folosite sub forma de fidea sau taietei (cu sau fara ou), din luna a opta. Puteti sa ii dati micutului paine inmuiata in lapte sau supa incepand cu luna a sasea. La 7 luni, biscuitii cu iaurt pot constitui o masa delicioasa.
Atentie, fainoasele duc la retinerea apei in organism! Abuzul de fainoase in alimentatie poate determina aparitia unor forme speciale de distrofie, numita “distrofia prin exces de fainoase”. Aceasta se manifesta printr-o musculatura slab dezvoltata, bebelusii sunt palizi, au o imunitate scazuta, imbolnavindu-se foarte usor. Uneori fac rahitism si anemie desi au o greutate normala sau chiar peste!

Carnea
Cele mai digestibile carnuri, pentru sugar sunt vita, vitelul, pasarile (pui, gaina), pestele slab, ficatul de vitel, vita si pasare (care se recomanda abia dupa 7 luni). Nu este indicata sub nici o forma carnea grasa, carnea provenita de la un animal batran, carnea de miel, porc sau vanat.
Se dau cate 20-30 grame de carne preparata, de 3-4 ori pe saptamana, dupa varsta de 4-5 luni. Aceasta se fierbe inabusit sau in apa si se faramiteaza cu mixerul. Se poate da fie separat, fie incorporata in piureul de legume. Supa de carne degresata se poate da de la 5-5 luni jumate. Carnea este importanta in alimentatia bebelusului datorita aportului sau valoros de proteine, atat cantitativ (15-25%) cat si calitativ, de oligoelemente si de vitamine din grupul B.

Branza de vaci
Orezul pasat, cu branza de vaci, dupa varsta de 6 luni, poate constitui deja o masa. Dupa 10 luni, se poate servi copilului branza de vaci in cantitate de 20-25 g, amestecata cu o lingurita de miere sau cu smantana si mamaliga.

Ouale
Au o importanta contributie calorica, 100calorii/ bucata si sunt foarte bogate in fier. Contin substante nutritive usor asimilabile. Se folosesc doar cele de gaina, proaspete. Incepand cu luna a sasea, se introduce progresiv in alimentatie, doar galbenusul, fiert tare, pasat in supe sau piureuri. Se porneste de la un sfert de galbenus, ajungandu-se la 2-3 galbenusuri pe saptamana, iar dupa 10 luni chiar si la 3-4, insa niciodata nefierte ca in maioneze sau creme. La aceasta varsta, copiii suporta galbenusul mult mai usor decat albusul. La bebelusi, oul este bine sa fie incorporat in alte alimente si sa fie dat la mijlocul mesei. Dispersia galbenusului il face mai usor digerabil. Dezavantajul oualor este ca provoaca alergii, de aceea se recomanda a se testa prin introducerea in piure sau supa a 1/8 dintr-un galbenus pentru a afla toleranta.

Grasimile
Provin in primele 4-5 luni doar din lapte si sunt suficiente. Din totalul hranei unui bebelus, 30-40 procente inseamna grasimi. Dupa inceperea perioadei de diversificare si pana la un an, cantitatea de grasimi din portia de hrana zilnica, nu trebuie sa fie mai mare de 30 g, jumatate provenind din vegetale. Atentie, nu se prajeste nimic pentru masa bebelusului!

Sfaturi pentru o masa fara probleme
Nu fortati bebelusul sa manance si nu il amagiti prin sustragerea atentiei cu ajutorul jucariilor sau povestilor!
Incepand cu varsta de 9 luni, cavitatea bucala dobandeste functia de organ senzorial, de asemenea, de acum incepe sa fie posibila masticatia. Solicitati-l implicandu-l activ prin stimularea deprinderii autoservirii si prin exercitiul manipularii linguritei. In felul acesta, masa va deveni un moment interesant, care-l va preocupa si-i va face placere. De la 10 luni, copilul este capabil sa-si comunice preferintele alimentare. Ascultati-l, bineinteles fara a ceda rugamintilor de a manca numai ciocolata si acadele!

Aparitia dintisorilor, un moment problematic

Fiecare mama, fara exceptie, traverseaza alaturi de bebelusul ei, perioada extrem de dificila a aparitiei primilor dinti.

Sa fie mereu dintii de vina?

Eruptia dentara se manifesta in jurul varstei de 5-6 luni. Abia de acum incolo apar primii dinti. De aceea, avertizam ca unele stari de indispozitie ale copilului sunt in mod eronat puse pe seama acestui fenomen, inainte de varsta respectiva.

Agitatia, plansul sau iritabilitatea, atribuite momentului eruptiei dentare, ar putea constitui un risc, neglijandu-se astfel reala afectiune. Foarte rar dentitia provoaca probleme beblusului inaintea varstei de 5-6 luni. Deci atentie, sa nu ignorati disconfortul care poate veni din alta parte. Copiii isi marturisesc suferintele prin plans. Fiti atenti la manifestarile lor, caci intr-un fel sau altul, ei singuri va vor comunica eventualele cauze.

De ce duc bebelusii totul la gura?

De asemenea, obiceiul bebelusilor de a duce la gura, sugand sau mestecand, toate obiectele cu care vin in contact, nu are neaparat legatura cu foamea sau aparitia dintilor, cu atat mai putin inaintea celor 5 luni.

Este stiut faptul ca primul instrument de explorare al copiilor il reprezinta gura, incepand chiar din perioada intrauterina. Astfel ca de la nastere si pana dupa varsta de un an, tot ce prinde cu mana va fi dus inainte de toate la gura, spre cunoastere.

Ducerea la gura a obiectelor din jur, are avantaje multiple, caci obisnuieste bebelusii sa mestece alimentele semisolide si solide, care urmeaza sa intre treptat in alimentatia sa. Toti copiii fac acest lucru intre 6 si 15 luni, de aceea trebuie avut in vedere ca toate jucariile sa fie facute din cauciuc, material plastic sau lemn bine slefuit, evitandu-se formele cu colturi sau ascutite. De asemenea sunt de ocolit jucariile pictate sau lacuite.

Acest gest nu este intr-atat de riscant pe cat am fi tentati sa credem, caci obiectele pe care le duce la gura bebelusul, sunt contaminate cu germenii proprii, la care el este adaptat. Daca tinem totusi, obiectele pot fi spalate si dezinfectate prin fierbere, la rastimpuri, mai ales daca au cazut pe jos.

Primii dinti

Primii dinti erup usor. Cei care erup mai greu, putand provoca durere, sunt molarii de lapte si caninii. Un dinte care isi incepe eruptia, poate determina o usoara congestie a gingiei, fiindca produce la nivelul acesteia o plaga taiata. Aceasta genereaza uneori aparitia unui puseu febril insotit de agitatie, somn intrerupt si stari de indispozitie.

Cele mai frecvente tulburari sunt provocate de eruptia primilor incisivi inferiori, de asemenea de primii molari, de canini si de ultimii molari de lapte.

Aparitia dintilor se face intr-o anumita succesiune, dar varsta la care apare primul dinte poate varia de la un bebelus la altul. Sunt copii ai caror dinti incep sa apara in jurul varstei de 6-7 luni si copii care la finele primului an, nu au inca niciun dinte. Cu toate acestea si unii si altii sunt perfect sanatosi, normali si cu o dezvoltare la fel de buna. Dintii care incheie dentitia de lapte apar aproximativ la 2 ani, 2 ani si jumatate, data care marcheaza si sfarsitul primei copilarii.

Exista insa si cazuri exceptionale, in care copiii prezinta dinti inca de la nastere, asa-zisii dinti ”congenitali”. Acestia sunt de obicei incisivii mediani inferiori, subtiri, mobili si fara radacina. In general este indicat sa se indeparteze pentru a preintampina eventuale accidente prin aspiratia lor, dar in ultimul timp, unii stomatologi recomanda mentinerea lor.

Ordinea aparitiei dintilor la bebelusi

Incisivii mediani inferiori sunt primii dinti care apar. Sunt urmati apoi de incisivii mediani superiori si incisivii laterali superiori. La varsta de un an, bebelusul are deja 6 dinti.

Numarul dintilor, la o anumita varsta se deduce dupa o formula orientativa. Aceasta pleaca de la varsta copilului in luni, minus cele 6 luni de pana la aparitia primului dinte. Astfel, la 12 luni, copilul va avea un numar egal cu 12 minus primele 6 luni, deci 6 dinti.

Dupa eruptia primilor dinti, urmeaza o perioada de cateva luni pana la eruptia urmatorilor 6. Acestia sunt: incisivii laterali inferiori si primii molari de lapte. Aparitia acestor dinti are loc succesiv, la un interval nu prea mare de timp. Intre molari si incisivii laterali, pe care ii urmeaza cronologic, ramane un spatiu liber pentru canini, a caror eruptie se face mai tarziu. Mai intai apar caninii superiori si apoi cei inferiori.

Dentitia de lapte se incheie cu eruptia celui de-al doilea molar de lapte. De data aceasta primii erup molari inferiori si apoi cei superiori. Acestia au o coroana cu suprafata mare, de aceea ei perforeaza si indeparteaza o portiune mai mare de gingie. Toate acestea vor determina manifestari mai neobisnuite in comportamentul bebelusului, cu agitatie pe parcursul zilei, treziri si plansete mai dese peste noapte. Insa nu va impacientati, vor disparea imediat dupa eruptie.

Eruptia dentara poate fi uneori atipica, unii dinti intarziind sa apara si fiind astfel depasiti de uramtorii. Exista cazuri in care incisivii laterali superiori ii preceda pe cei mediani.

Primii dinti, incisivii, nu servesc la masticatie, ci la muscat. Cu acestia, copilul rade sau desprinde o bucata dintr-un mar sau morcov. Copilul poate sa mestece chiar si cand are numai un singur dinte, deoarece masticatia o face cu gingiile, cu mult timp inainte de aparitia molarilor. Aparitia incisivilor face ca bebelusul sa poata musca de acum tetina sau mamelonul. O face incidental, in joaca sau cand nu mai vrea sa suga, impiedicat fiind de maxilare, atunci cand pozitia pentru supt a gingiei este bine adaptata.

Bebelusii cu dinti sanatosi

Mugurii dentari se formeaza inca din momentul vietii intrauterine, de aceea pentru o contributie cat mai mare la dezvoltarea lor sanatoasa, mama ar trebui sa tina cont de alimentatia sa, pe tot parcursul sarcinii. Este important ca aceasta sa contina toate elementele necesare formarii dintilor, dar mai ales calciu si fosfor.

Cele mai bogate alimente in aceste minerale sunt laptele si derivatele de lapte, carnea si pestele. Toate acestea trebuie sa stea la baza regimului alimentar al gravidelor.

De asemenea este extrem de important ca in perioada ultimelor luni de sarcina, gravida sa cultive plimbarile indelungi in aer liber, mai ales in zilele cu soare, pentru efectul deosebit de benefic al razelor ultraviolete. Deloc de neglijat sunt si preparatele farmaceutice care contin calciu, vitamina D si C.

Rolul Jocului in Procesul de Dezvoltare Neuro-psihica a Bebelusilor

Joaca, jocul, jucariile si rolul lor in procesul de dezvoltare neuro-psihica a bebelusilor

Jocul, dupa cum se stie, nu reprezinta o simpla distractie, ci mijlocul practic prin care copilul invata sa cunoasca lumea. Mijlocul prin care exploreaza tot ce se afla in jurul sau si prin care, cu ajutorul simturilor, isi dezvolta gandirea si inteligenta.

In primele 6 luni, bebelusii trebuie sa primeasca jucarii care sa le stimuleze simtul vazului si al auzului. Timp de cateva saptamani, bebelusul se fixeaza cu privirea asupra unui obiect viu colorat, adus in campul sau vizual la o distanta de 20 de centimetri. El poate urmari un obiect miscat lent, pana la un moment dat, dupa care nu-l mai poate distinge, pierzandu-l cu totul din vedere.

La 8 saptamani, sugarul isi fixeaza privirea la o distanta de 20-25 cm. Aceasta este perioada in care incepe sa tintuiasca cu privirea fata mamei, cat timp este tinut in brate.

Bebelusii isi descopera mainile in joaca

La 2 luni, 2 luni si jumatate, incepe sa-si studieze propriile maini, care abia acum au intrat in campul sau vizual. Tot in aceasta perioada incepe sa-si deschida pumnii. De asemenea urmareste si fixeaza cu mai multa usurinta, obiectele pe care le vede, intorcand chiar si capul uneori, daca acestea sunt deplasate usor.

Dupa 2 luni jumatate, spre 3 luni, bebelusul isi foloseste deja mainile, reusind sa prinda o jucarie, cand ii este pusa in maini. Daca jucaria zornaie sau face oricare alt zgomot, este cu atat mai bine, caci pe langa vaz, bebelusului ii este stimulat si auzul, care la aceasta varsta este suficient dezvoltat.

Sunetul atrage atentia asupra activitatilor in care sunt implicate mainile, in momentul respectiv, determinand constientizarea gesturilor si articularea miscarii, in timp. Realizeaza astfel legatura intre ceea ce vad ochii si ceea ce fac mainile.

Privindu-si mainile in timpul jocului, bebelusii incep sa asocieze ceea ce vad cu ceea ce fac. Copiii in general nu se multumesc doar sa priveasca obiectele, ci incearca sa le si atinga cu mana, privind intai mana, apoi obiectul si iarasi mana.

La aceasta varsta, jucariile se pot atarna deasupra patului sau leaganului, la o distanta de 25 cm de ochi, distanta de focalizare a privirii. In felul acesta bebelusul le va lovi incercand sa le atinga si ajunge sa isi coordonze miscarea mainilor astfel. Daca jucariile atarnate sunt si zornaitoare, satisfactia va fi si mai mare, caci pe langa miscare provoaca si zgomot.

Atentie! Lasati copilul sa reuseasca singur sa atinga jucaria, chiar daca la inceput nu va reusi decat sa o loveasca dezarticulat. Adultii fac greseala de a pune direct in mana copilului jucaria dupa care acesta s-a intins, considerandu-l un efort prea mare pentru el. Insa nu se gandesc ca ii rapesc si placerea si exercitiul in acelasi timp, de a reusi singur.

Intre 4 si 6 luni, poate sa urmareasca obiectele aflate deja la o distanta mai mare, iar la sfarsitul acestei perioade, poate prinde cu mana obiectul dorit. Invata sa prinda ceea ce atinge. Mana ii ramane deschisa pana ce atinge jucaria, apoi o inchide. Isi foloseste si ambele maini deodata, cu palmele deschise, cand apuca obiectele mari, pe care apoi le duce la piept. Toate jucariile oferite in acest interval de timp, au exact aceeasi valoare ca si materialele didactice pentru copiii mai mari. Deci alegerea jucariilor trebuie foarte bine gandita si in accord cu procesul de dezvoltare, sarcina importanta, care le revine parintilor, educatorilor si celor care se ocupa de cresterea copiilor.

Cum se joaca bebelusii

Bebelusii sunt dispusi sa se joace tot timpul cat nu dorm. Ei prefera jocuri cat mai diverse, in functie de pozitia in care se afla. Pe un copil vioi, plin de energie, il vor distra jocurile galagioase, cu mult zgomot, care sa-l solicite cu miscari pe care le poate face usor. Dar atunci cand copilul nu se simte bine, este obosit, letargic sau prost dispus, acelasi joc poate sa-l agaseze, sa-l supere si sa-l oboseasca si mai tare.

Cand este linistit, simte nevoia sa fie leganat, dar cand debordeaza de energie si este in plina verva, leganatul ii da o senzatie de constrangere, putand duce la iritare.

Cand este obosit, somnoros sau flamand, nu-i poti intra in voie cu nimic si nu va accepta niciun joc, nevrand decat sa stea linistit, sa doarma sau sa manance. De aceea nu trebuie insistat cu jocul, ci doar descoperita cauza pentru a nu se enerva si mai mult.

Jocul cu adultii il incanta foarte mult pe bebelus, insa ritmul trebuie adaptat dispozitiei sale, copilul avand oricum un ritm mai lent. De asemenea trebuie sa se tina seama de ritm mai ales cand jocul este nou si stimuleaza noi exercitii, care cer o abilitate dusa pana la limita extrema a capacitatilor sale momentane.

Temperamentul copilului are iarasi un rol important in alegerea jocului. Pe unii bebelusi ii distreaza stimulii puternici, amuzandu-i spre exemplu, pe la 5 luni, rostogolirea, in timp ce pe altii ii sperie. Mama este cea care cunoaste cel mai bine copilul. Ea ii va alege jocurile potrivite, zgomotoase sau mai putin zgomotoase, solicitante sau mai putin solicitante etc.

Intre 3 si 6 luni, copiii sunt atrasi de obiectele casnice, mai mult decat de jucarii, insa dupa ce le-au terminat de explorat, se plictisesc de ele. Totusi va continua sa-i distreze acelasi tip de obiect, dar de alta culoare sau alte dimensiuni.

La acesta varsta copilului ii place sa se joace complet dezbracat. In functie de conditii, ii puteti crea ambientul propice pentru zbenguirea in voie. Asezat intr-un pat cat mai mare, ii va placea teribil sa se rostogoleasca in toate directiile.

In intervalul de timp 6-12 luni, bebelusul invata sa stea in sezut si sa mearga in patru labe. De asemenea va reusi sa se ridice si sa stea sprijinit in picioare. Datorita acestor posibilitati motrice, poate acum sa exploreze mai eficient lumea din jur, intrand intr-o etapa de evolutie accelerata. Cazaturile si loviturile pe care le sufera, nu-i impiedica incercarile neobosite de a continua sa descopere, ba chiar il ambitioneaza. Cu foarte multa perseverenta el nu se va lasa pana nu-si va atinge scopul.

Prin aceste progrese in miscari, copilul capata o oarecare independenta si ajunge sa faca ce-si doreste, fara sa mai astepte sa fie ajutat. Insa in ciuda faptului ca devine independent fizic, el ramane dependent si emotiv, avand nevoie de incurajare si sprijin afectiv, tot timpul cat invata.
Pentru ridicatul in picioare si mersul in patru labe are nevoie de cat mai mult spatiu. Ideal ar fi un loc in imediata apropiere a bucatariei, despartit de aceasta printr-un paravan nu foarte inalt, o incapere special amenajata, a carei pardoseala sa fie acoperita cu mocheta, un spatiu numai al lui. In felul acesta copilul este ferit de raceli sau lovituri si are toata libertatea de miscare. Dincolo de acestea, isi poate zari mama in orice moment in timpul activitatilor sale. Se evita astfel joaca in bucatarie, locul cel mai periculos cu apa, foc, cutite, mancaruri fierbinti etc.

Este riscant de asemenea sa se joace intr-o camera aglomerata cu mobila, vase, plante decorative, bibelouri, pe care din curiozitate le poate atinge sau sparge fara sa realizeze ce este bine sau rau.
Alte posibilitati de distractie sunt de pilda in patul parintilor.
A nu se neglija scosul in aer liber! Plimbarea printr-un parc sau intr-o gradina reprezinta de asemenea o posibilitate de explorare, cunoastere si experienta, venind in contact cu o sumedenie de imagini in miscare.

Jucariile bebelusilor

Bebelusul, pe masura ce creste, are nevoie sa cunoasca lumea incetul cu incetul, prin activitati din ce in ce mai complexe si jucarii facute special pe masura varstei.

Jucariile trebuie sa fie atragatoare prin culori si forme, sa se manevreze usor, sa stimuleze simturile si mai ales sa nu reprezinte un eventual pericol pentru bebelus.

Interesul copilului pentru o jucarie consta in a o prinde in mana, in a o privi, in a o explora cu gura si a o recunoaste. Dupa ce o examineaza complet si o asimileaza in propria baza de date, copilul este gata sa exploreze o alta jucarie.

Deoarece copilul isi doreste un numar nelimitat de jucarii, de care se plictiseste foarte repede, este indicat sa se recurga la obiectele de prin gospodarie. Nu conteaza ca sunt uzate sau nu functioneaza, pentru el sunt jucarii noi, cu care se va juca cu placere. Importante sunt forma, culoarea, greutatea si senzatia tactila. Deci pot fi perfecte cutiile alimentare din plastic sau carton, ambalaje goale, pungi de hartie, sosete sau manusi desperecheate, mingi de tennis, baloane, resturi de panza, obiecte publicitare etc.

De evitat insa orice obiect care poate deveni periculos: pahare sau borcane care se pot sparge si devin taioase, obiecte ascutite, hartie sau alte lucruri care se rup usor si care pot fi inghitite, stiut fiind faptul ca absolut totul este dus la gura. De asemenea sticlele sau borcanele care au avut continut toxic trebuie tinute departe de bebelusi. In egala masura trebuie evitate pungile de plastic cu care ar putea sa se sufoce.

Nu este obligatoriu ca un sugar sa fie in permanenta inconjurat de multe jucarii, pentru ca riscul e sa se plictiseasca de ele. Puteti pune deoparte jucariile cu care se joaca cel mai putin, pentru ca dupa o saptamana sau doua, cand cere jucarii noi, sa-i puteti da una dintre acestea. Nu are importanta ca este veche sau uzata, ea poate starni la fel de mult interes ca si una noua, generand aceeasi bucurie.

Important! Daca o jucarie nu este potrivita pentru varsta sa, este posibil ca aceasta sa-l deceptioneze pe bebelus, sa-l enerveze fiindca nu o intelege sau pur si simplu sa nu-i trezeasca niciun interes. Si in acest caz e de preferat sa o puneti deoparte si sa i-o dati ceva mai tarziu.
Jucarii ingenioase pentru bebelusi
Cele mai haioase dintre jucarii nu trebuie sa fie neaparat si cele mai scumpe. Ele se pot confectiona acasa extrem de simplu. Cum spuneam si mai sus, materialele nu trebuie sa fie costisitoare, ele pot fi inlocuite cu succes de ceea ce aveti deja prin casa. Nu trebuie decat putina ingeniozitate si jucariile sunt gata. Ieftin si usor de fabricat!

Una dintre cele mai placute bebelusilor este un simplu suport de lemn, pe care agatati cu ajutorul unor sfori tot felul de jucarioare de care sa poata trage, pe care sa le pipaie, sa le balanseze sau sa le priveasca.
De asemenea puteti agata jucarii mici si zornaitoare, fie deasupra patului, fie deasupra carutului. Acestea il pot tine mult timp ocupat.

Daca schimbati frecvent zdranganelele agatate, puteti trezi din nou interesul sugarului. Este atras de tot ceea ce misca si straluceste, drept pentru care va fi fericit sa vada deasupra sa, globuri de craciun, ghirlande sau obiecte de diferite forme, imbracate in staniol.
Alte jucarii care amuza teribil pe bebelusi sunt cele gonflabile, un balon, dar si mai potrivita este o manusa de cauciuc umflata , avand o forma si mai interesanta. Si acestea pot fi agatate desupra patutului.
Panglici viu colorate si in combinatii contrastante, pot fi de asemenea extrem de apreciate de catre micuti.
Starnesc curiozitatea si incanta foarte tare pe copii, jocurile de umbre si lumini, care se proiecteaza pe perete. Puteti realiza acest lucru fie cu ajutorul unui glob multicolor care se invarteste, fie agatand o jucarie care se roteste, in apropierea unui spot luminos.

Sticle de plastic, de mici dimensiuni, care au fost de apa sau suc, umplute acum cu hartie colorata ori apa si cateva picaturi de sirop sau orice alta licoare, sunt extreme de atragatoare.
Intre 6 si 12 luni, jucariile sunt uneori mai putin importante decat libertatea de miscare si nevoia de a explora lumea inconjuratoare, care tocmai i se deschide.
Multe din jucariile folosite in primele luni, pot starni si la acesta varsta interesul, fiindca acum se poate deplasa si aruncandu-le, le poate urmari .
Totusi, obiectele noi sunt cele care ii vor aduce o bucurie si mai mare, fiind mai adecvate stadiului sau de dezvoltare.
Cand incepe sa se deplaseze, chiar si in patru labe, copilul prefera jucarii care se rostogolesc, mingii sau jucarii pe roti. La inceput, va invata sa le arunce sau sa le impinga si apoi va porni in urmarirea lor.
Un gen de activitate care le va face mare placere si care-i poate tine ocupati pe copii, cand aveti treaba, consta in punerea unor obiecte mici intr-o cutie mare si apoi golirea lor, pentru a o lua de la capat. Acestea pot fi cuburi, castane, ghinda, nuci si tot felul de jucarioare.
Nu uitati, innlocuirea permanenta a jucariilor, face ca interesul beblusilor sa ramana constant, altfel se plictisesc si devin nervosi.

Baia generala, la bebelusi

Scopul baii este de a indeparta unele secretii specifice pielii, transpiratia, praful sau alte substante ori produse toxice, rezultate din insasi activitatea organismului si de a da pielii posibilitatea de a respira. Prima baie generala, este indicat sa aiba loc la 2-3 zile dupa caderea cordonului ombilical. In general, acest lucru se intampla cam a 8-a, a 10-a zi de la nastere. Pana atunci se va folosi baia partiala. Dupa acest eveniment, bebelusul se va imbaia in fiecare zi, pana la varsta de un an, baia zilnica fiind o conditie esentiala pentru mentinerea sanatatii copilului si pentru asigurarea unei bune dezvoltari. A nu se renunta la baie nici macar atunci cand copilul este bolnav si are febra. Se pare ca este gresita conceptia conform careia baia ar trebui evitata cand bebelusul este racit. Cu exceptia anumitor boli de piele, nu exista nici o alta boala pentru care sa fie nevoie sa se intrerupa baia bebelusului. Inainte de imbaiere trebuie sa aveti pregatite si la indemana toate cele ce va vor fi necesare pe parcursul baii si dupa. In cazul in care uitati ceva, nu va mai puteti deplasa de langa copil, caci a-l lasa singur in baie este o mare imprudenta si poate reprezenta un moment fatal. In general aveti nevoie de imbracaminte curata, scutec, prosop, sapun sau gel de dus pentru copii, o manusa de baie, un termometru de baie, betisoare de urechi pentru copii, din acelea cu opritor, o forfecuta de unghii fara varf, eventual pudra de talc, daca bebelusul are vreo iritatie in regiunile pliurilor. Altfel uleiurile, lotiunile, cremele, foarte la moda astazi in ingrijirea bebelusilor, nu sunt indicate decat la sfatul medicului. Aceasta deoarece glandele sebacee sunt active inca din perioada intrauterina, eliberand grasimea naturala, sebumul, drept pentru care inlocuirea sa cu grasimi sau uleiuri artificiale, nu este justificata, tulburand chiar echilibrul secretiei. Faceti in prealabil dezinfectia caditei, cu apa fiarta sau solutie de cloramina. Sunt indicate caditele de plastic, speciale, cu dubla pozitionare, in care beblusul poate sa stea inclinat pe spate, pana la 6 luni, iar de la 6 luni in sezut, in partea cealalta a caditei. Cadita e turnata pe formele bebelusului, astfel ca nu-i permite sa alunece si sa se scufunde. Dar in lipsa acesteia, puteti improviza, pentru o mai mare siguranta, punandu-l spre exemplu in cosul cu rufe, pe fundul cazii din baie. Copilul va fi asezat intotdeauna in apa, pe un scutec, un prosop sau chiar pe hainutele de care tocmai l-ati dezbracat. Daca aveti dureri de spate si va este greu sa il spalati in cada, puteti pune copilul in chiuveta, pe fundul careia asezati un prosop care va impiedica bebelusul sa alunece. Atentie insa, vigilenta trebuie sa se dubleze fiindca ne poate scapa usor din mainile sapunite existand pericolul sa se izbeasca de materialul dur al chiuvetei. Daca sugarul este murdar de materii fecale, este spalat in regiunea fesiera inainte de a fi introdus in baie. Dupa baie, copilul se pune intr-un cearceaf sau un prosop mare din bumbac, care absoarbe bine.. Se acorda o deosebita grija uscarii cutelor pielii. Se vor tampona foarte atent pliurile din jurul gatului, cele de la picioare, in spatele urechilor, sub brat etc. In aceste cute nu trebuie sa ramana nici umezeala, nici resturi de murdarie sau de pudra, caci pielea respira mai greu si este mult mai predispusa iritatiilor Sfaturi si reguli de baza, legate de baia bebelusilor - Foarte important! Nu lasati niciodata copilul singur in baie caci se poate ineca in foarte putin timp si in foarte putina apa. Deconectati telefonul sau puneti in functiune robotul pentru a nu fi distrasa si tentata astfel, sa raspundeti. Daca este totusi o urgenta si trebuie neaparat sa raspundeti fie la telefon, fie la soneria de la intrare, infasurati bebelusul in ceva si luati-l cu voi, ori asezati-l undeva unde nu risca nimic, cel mai sigur jos. - Cea mai buna perioada din zi pentru baie, este seara, fara insa ca celelalte momente ale zilei sa fie contraindicate. Aceasta alegere a momentului se justifica prin faptul ca bebelusul manifesta dupa baie, o stare de totala relaxare, cu tendinta catre un somn lung si linistit. - In mod obisnuit, la sugarul mic se face baie, inainte de penultima masa si anume intre orele 20 si 21. La sugarul mai mare, baia se face inainte de ultima masa, adica intre orele 21 si 22. - Nu faceti in niciun caz baie copilului imediat dupa masa! - Este bine ca baia sa fie facuta in fiecare zi la aceeasi ora. - In timpul baii, temperatura camerei trebuie sa fie in jur de 22-24 de grade. Supraincalzirea camerei poate fi riscanta nu numai pentru copil, ci si pentru cei care participa la realizarea baii, stiut fiind faptul ca raceala poate fi determinata mai degraba de caldura decat de frig. De asemenea, usile si ferestrele trebuie sa fie inchise pentru a nu se crea curent. - Temperatura apei trebuie sa nu depaseasca pe cea a corpului copilului, 37-38 de grade. Se spune ca apa poate fi incercata cu cotul, acesta reprezentand o zona mai sensibila a pielii, spre deosebire de mana care este un indicator mai slab, avand o mai mare rezistenta la stimuli extremi. Dar s-a dovedit ca si aceasta este o greseala, caci introducerea in apa a unei suprafete limitate a pielii cotului, face ca perceptia sa fie redusa si deci inselatoare. Verificata ulterior cu termometrul, s-a constatat ca uneori urca la 39-40 de grade. Atentie! Si termometrul trebuie citit in apa, caci odata scos, isi modifica cifra instantaneu, dupa temperatura inconjuratoare. Baia poate fi un moment foarte placut atat pentru bebelusi, asigurandu-le distractia si relaxarea in acelasi timp, cat si pentru toti participantii la baie. Poate reprezenta momentul vessel al intregii case.

Lumina, caldura si umiditatea in camera bebelusului

Camera copiilor este foarte importanta, mai ales la varstele mici, deoarece in aceasta perioada, ei isi petrec cea mai mare parte a timpului aici. Ea reprezinta universul lor in miniatura, locul de care isi leaga reprezentarile, visele, fanteziile. Amenajarea unui mediu ambiant potrivit, asigura somnul si buna dispozitie a bebelusului, ambele in directa legatura si responsabile cu echilibrul sau sufletesc. Acest spatiu conditioneaza o buna crestere si dezvoltare, la toate nivelurile. Lumina Este bine ca bebelusii sa aiba camera orientata spre sud sau sud-est, pentru a fi suficient de luminoasa si insorita. Iluminatul camerei, lumina artificiala, este de asemenea o problema foarte importanta. Camera nu trebuie luminata foarte puternic, de aceea este indicata o lumina mai slaba sau folosirea unui abajur. Cel mai practic insa, este sa instalati langa pat, o lampa prevazuta cu intrerupator care regleaza intensitatea luminii. In felul acesta se evita trezirea brusca si totala a bebelusului, deranjat de o lumina prea puternica. Lumina mai putin intensa este suficienta pentru a alapta pe timpul noptii sau pentru a face controlul de rutina, verificand daca totul este in regula. Pentru copiii mai marisori, aflati la varsta fricii de intuneric, aceasta lampa ar putea ajuta la alungarea monstrilor de sub pat sau la odihnirea privirii, inainte de culcare, urmarind multitudinea de forme pe care le imbraca umbrele pe pereti. Umiditatea Gradul de umiditate al aerului din camera copilului, este un aspect destul de neglijat, in ciuda importantei sale. Acesta trebuie sa oscileze in jur de 60-65%. Incalzirea cu gaze, calorifer sau cu alte surse de incalzire electrice, usuca aerul si face ca umiditatea sa scada uneori sub 50% sau chiar sub 40%, ceea ce dauneaza extrem sanatatii copilului. Higrometrul este cel cu care se face controlul umiditatii aerului. Alaturi de termometrul de perete, el poate permite conditionarea optima a mediului ambiant. Umiditatea aerului se poate obtine cu ajutorul umidificatoarelor electrice. Dar in cazul in care nu dispuneti de unul, puteti folosi prosoape ude, atarnate in apropiere de patul bebelusului. Folosirea vaselor cu apa pe calorifer, este insuficienta, caci umiditatea se mentine doar in jurul caloriferului. Temperatura Conditionarea temperaturii din camera copilului necesita o atentie deosebita. In primele zile de viata, temperatura in camera bebelusilor trebuie sa fie in jur de 23-24 grade Celsius. Insa, pe masura ce acestia inainteaza in varsta, temperatura trebuie coborata treptat, pentru ca la 5-6 saptamani sa ajunga la valori de 20 si chiar 18 grade Celsius. Aceasta este temperatura optima de confort, atat pentru bebelusi cat si pentru copiii mai mari. In sprijinul acestei afirmatii si pentru ca mamele sa poata accepta aceste recomandari, este foarte util sa cunoasca anumite particularitati fiziologice de termoreglare, la varste mici. Este cunoscut faptul ca organismele vii au o temperatura proprie, rezultata din arderile metabolice. Acestea sunt responsabile cu intretinerea functiilor vitale, asigurand in acelasi timp si cresterea si dezvoltarea copilului. Iar arderea metabolica, la fel ca oricare ardere, produce caldura. Caldura degajata este in functie de intensitatea arderilor. Aceasta este cu atat mai mare cu cat copilul este mai mic. Starea functionala a inimii este cea in functie de care se poate deduce intensitatea activitatii in organism. Pulsatiile si anume bataile inimii, la nou-nascut, in timpul somnului, deci in repaus absolut, se ridica la 120-130 batai pe minut. Pe cand pulsul parintilor este de 70-80 batai pe minut, iar al bunicilor chiar mai jos de atat. Cati dintre voi nu ati putut constata comportamentul copilului, iarna, atunci cand este scos la plimbare?! Acesta cu greu se lasa convins sa intre in casa pe motiv de frig, pentru simplul fapt ca nu-l resimte. Noi hotaram pentru el, in functie de perceptiile noastre. Caci daca ne este noua frig, consideram ca trebuie sa-i fie si lui sau lui, mai ales. Insistam asupra retinerii urmatoarei idei. Tineti cont ca aerul rece pentru copilul imbracat potrivit, este extrem de favorabil sanatatii sale. In schimb, caldura ce depaseste anumite limite, este de cele mai multe ori inamicul numarul 1 al sanatatii si al unei bune dezvoltari

Nevoia de afectiune a bebelusilor

Latura afectiva ocupa un loc foarte important in procesul de dezvoltare psihica a bebelusilor. Relatiile dintre parinti si copii, in cadrul familiei, implica o puternica incarcatura afectiva. Pentru a reusi o dezvoltare neuro-psihica cat mai armonioasa, parintii trebuie sa realizeze un climat afectiv cat mai bogat. Ultimele generatii au fost oarecum lipsite de elementul afectiv, manifestat natural, acestuia acordandu-i-se o mai mica importanta, pe principiul : "copilul se saruta numai in somn". De aceea, multi dintre noi am fost privati de zambete de incurajare, imbratisari largi si saruturi dese. Astfel ca suntem tentati la randul nostru, sa perpetuam acest tip de comportament. Insa cercetarile din ultimele decenii, din domeniul psihologiei, contrazic aceasta atitudine, aratand necesitatea formarii unei fiinte perfect integrate in viata sociala, inca din cea mai frageda copilarie. La fel cum au nevoie de hrana pentru a trai si creste, bebelusii au nevoie zilnic de acea legatura sufleteasca magica, nevazuta, cu parintii, dar mai ales cu mama. Legatura care le da energia, sentimentul de siguranta si incredere. Starile sufletesti ale parintilor, fie ele pozitive sau negative se transmit si se imprima in personalitatea copilului, fiind determinante in formarea fiinte sociale de mai tarziu. Deci atentie la atmosfera prea severa sau prea rigida din familie si la un climat constant de neliniste, de nemultumire sau de anxietate nejustificata, caci toate acestea pot induce in psihicul copilului reactii nedorite, mai devreme sau mai tarziu.

Etapele perceptiilor psiho-afective la bebelusi In primele doua luni, viata psihica a bebelusilor este dominata de satisfacerea nevoilor biologice. Reactiile sale se limiteaza la cele de placere sau neplacere. Dupa aceasta varsta, ei reusesc sa exprime bucuria sau supararea, chiar diferentiind expresiile fetei, zambind sau incruntandu-se, ca raspuns la atentia acordata de personele din jur. La 4-5 luni, stimultata de parinti, expresia bucuriei sale poate fi manifestata prin hohote de ras. La 6-7 luni, bebelusul are deja conturate preferintele pentru anumite persoane sau jucarii. De acum incepand, legaturile afective capata mai multa putere si sunt mai consistente. Tot de la aceasta varsta apar si aspectele negative ale trairilor emotionale, cum ar fi nelinistea, temerile, fricile, ceea ce obliga la evitarea pe cat posibil, a situatiilor care sa dea nastere unor asemenea stari tensionale. In lunile ce urmeaza, pana la un an, toate trairile afective ale bebelusului se amplifica, devin tot mai diferentiate, facandu-l sa-si revendice zgomotos atentia ce trebuie sa i se acorde. Aceste dorinte ale copilului, sunt indreptatite, dar mare atentie, ele trebuie canalizate in asa fel incat sa nu se transforme in teatru speculativ de control, facand ca el sa reprezinte centrul tuturor preocuparilor celor din jur. Trebuie antrenat si incurajat ca prin joaca cu adultii sa imite, penru inceput anumite activitati. La aceasta varsta, copilul asculta anumite ordine ale mamei, dar mai ales o imita. De aceea este bine sa va controlati gesturile, cuvintele, caci ele vor fi imediat asimilate de copil. Nu cereti copilului sa faca ceea ce voi nu faceti. Si nu va mirati, si sa nu fiti indignati, daca va imprumuta proastele obiceiuri. Copiii invata mai mult din ceea ce vad, aud sau simt decat din ce li se impune. Folositi deci, exemplul bun, inainte de orice! Mai ales, incepand cu varsta la care copilul are deja discernamant, exemplul personal al parintelui este un ghid valoros. Acesta il va calauzi in comportamentul sau, tot timpul, dar mai ales mai tarziu, cand la randul sau va deveni parinte. Daca parintii i-au acordat atentie permanenta, daca l-au incurajat cu dragostea lor, la fel va face, peste ani, cu proprii sai copii. Dupa primul an de viata, relatia sa cu adultul evolueaza, iar dependenta de la inceput, se transforma incet, incet in cooperare si tendinta de a se descurca singur, cel putin in manevrele simple pe care le presupune imbracarea sau mancatul. Atitudinea corecta privind aceste incercari ale sale, fie ele stangace la inceput, consta in aprobare, stimulare si toleranta dublata de multa rabdare. Chiar daca va folosi pe dos lingurita sau cana, se va face din cap pana in picioare numai iaurt, iar cerealele vor umple casa, doar astfel va reusi dupa incercari repetate neobosit, sa se alimenteze singur in jurul varstei de 2 ani – 2 ani si jumatate. La 2 ani, copilul isi manifesta destul de pregnant personalitatea. Pornirile sale nu trebuie infranate, insa fara a depasi o limita. De acum trebuie sa-l faceti sa inteleaga ca este inconjurat de toata dragostea si sustinerea, dar ca trebuie sa se adaptaze cerintelor celor din jur, recunoscand superioritatea, obiectivitatea si autoritatea parintelui. Incurajarea in exces a personalitatii si satisfacerea oricarui capriciu, pot duce la un moment dat la negativism si incapatanare din partea copilului, acestea nemaiputand fi usor temperate de catre adult. In modelarea personalitatii copilului, elemental afectiv are o pondere importanta. Comportamentul social-afectiv se realizeaza in paralel cu cel al dezvoltarii cunoasterii, pe masura insusirii limbii materne. Atentie, comportamentul afectiv-social este singurul care se transmite de la parinti la copil! Acesta, spre deosebire de toate celelalte, nu se invata. Este foarte important sa retineti ca in procesul educatiei nu exista metode, strategii sau retete infailibile, pentru dezvoltarea comportamentului socio-afectiv. Dar tactul, experienta si principiile de viata ale adultului, sunt mijloacele care se pot utiliza, in momentele adecvate. Profesiunea de parinte nu e simpla, dar implica si multe satisfactii!