COPII 1-5 ANI

Pentru a doua oara parinti. Cum va pregatiti?
Mama poate avea temeri in legatura cu modul in care va decurge a doua sarcina (mai ales daca prima a fost cu probleme), cum sa-si imparta atentia intre nevoile celor doi copii, cum se va modifica relatia cu sotul, cum ii este afectata viata profesionala.

Din punctul de vedere al diferentei optime de varsta intre copii, lucrurile nu sunt limpezi; exista avantaje si dezavantaje in toate variantele. O diferenta mica de varsta (1 - 2 ani) are avantajul cresterii impreuna a copiilor si dezavantajul rivalitatii si geloziei inerente unei asemenea situatii. La diferente mai mari (3 - 4 ani) rivalitatea nu mai este acuta, dar relatia este una asimetrica (cel mare isi asuma o parte din rolul de parinte, cel mic il ia ca model pe cel mare). La o diferenta mai mare de 5 ani, fiecare copil este psihologic in situatia de copil.

Atitudinea partenerului, fata de vestea ca veti deveni parinti a doua oara

Relatia cu partenerul se modifica mai putin dupa al doilea copil, decat dupa primul. Daca integrarea primului copil in viata cuplului s-a realizat ducand la o relatie in trei satisfacatoare, la al doilea copil exista o experienta pozitiva care va putea fi folosita si asteptarile sunt realiste (stim ca ne asteapta o perioada de tranzitie, stim cam cat tine perioada mai grea, stim ce satisfactii putem obtine). Daca insa lucrurile nu sunt rezolvate in privinta stabilitatii relatiei in trei, nu va asteptati ca lucrurile sa mearga mai usor a doua oara – e posibil sa fie reactivate si chiar amplificate vechile teme de nemultumire.

Tatal poate fi reticent din motive de limitare a unei autonomii de miscare recastigate partial dupa ce primul copil mai crescuse (mai ales cand acesta trece de 3 ani), din motive financiare (dar aici e de mentionat ca motivul economic functioneaza doar ca o defensa psihologica in multe cazuri) si desigur din multe alte pricini, multe dintre ele explicate de conformismul social (sa nu uitam ca mai putin de o cincime dintre familiile pana in 30 de ani au doi sau mai multi copii si ca multi dintre tatii tineri au crescut ca si copii unici).

Cum pregatiti primul copil pentru momentul cand veti deveni a doua oara parinti

Motivul cel mai frecvent al ingrijorarii parintilor in legatura cu al doilea copil este: ce va zice primul? Primul copil se va adapta daca i se va da ocazia sa o faca intr-un mediu sigur. Ce inseamna acest lucru? Sa stii ca parinte ca nici o schimbare nu e usoara pentru copil, dar schimbarile sunt si inevitabile si necesare pentru procesul de crestere.

Sa luam exemplul rivalitatii intre frati. Solutia simpla (si care nu rezolva de fapt nimic) este sa le spui „Nu-i frumos, nu trebuie sa va bateti, nu aveti de ce sa va certati, pentru mine sunteti amandoi la fel!” Paradoxal, camaraderia intre ei se va dezvolta nu prin mesajul uniformizator “sunteti la fel”, ci prin efortul de a descoperi ce au diferit si cum ii putem invata sa inteleaga ca pot castiga amandoi. In cazul invers, al diferentei mari de varsta intre frati, e bine sa stabiliti o limita a transferului de autoritate de la parinte la fratele (sora) mai mare.

Concluzie

Cand veti deveni pentru a doua oara parinti, va fi mai greu decat prima data, doar daca nu ati crescut intre timp impreuna. In trei. Daca nu, s-ar putea ca problema sa nu aiba prea mare legatura cu numarul de copii ci cu modul in care va traiti relatia.

Pedeapsa si copiii. O solutie?
Este normal sa pedepsim copiii?
In toate ariile vietii noastre regasim la nivelul limbajului termenul „pedeapsa”. In oricare dintre domenii ea este in mod absolut legata de ideea de greseala. Cand vine vorba de copii, lucrurile imbraca o forma usor diferita.

Uitam ca noi suntem responsabili pentru toate greselile, toate comportamentele lor, care, in timp, ne scot din minti. Ei sunt, de fapt, ultimii vinovati. Noi trebuie sa invatam cum sa ii disciplinam just si eficient.

Folosim pedeapsa pentru a disciplina copiii?

Intentia unei pedepse este in esenta buna si are drept scop evitarea repetarii aceleiasi greseli. Ceea ce este important este cat de eficienta este pedeapsa. O pedeapsa eficienta depinde de atitudinea noastra fata de greseala copilului si fata de greseala in general, precum si de maniera in care alegem sa o aplicam.

Daca pedeapsa este aplicata discretionar, fara avertisment si fara sa i se explice copilului unde a gresit, daca implica si violenta (chiar si numai verbala), atunci obtinem ceea ce se poate numi „o situatie dramatica”. Din nefericire, majoritatea parintilor ajung sa pedepseasca in acest stil. Nu pentru faptul ca isi iubesc mai putin copiii, ci pentru ca aleg sa aplice pedepse si sa reactioneze in momente de stres, in stari de furie, de epuizare nervoasa.

Cum putem evita pedeapsa fata de copii?

Cei mai multi parinti fac greseala de a nu-i invata pe copii ca a gresi este omenesc. Este grav cand faci ceva rau, in mod intentionat. Copilul nu trebuie sa fie lasat sa faca tot ceea ce vrea, insa nici nu trebuie sa fie ingradit de sute de reguli pe care nu le intelege si nu este pregatit sa le asimileze.

Ce limite le trasam copiilor?

1. Sa nu isi faca rau lor insile.
2. Sa nu faca rau celorlalti.
3. Sa nu distruga lucrurile din jur, cu intentie.

Intre aceste limite totul este permis pentru ca micutul exploreaza, vrea sa cunoasca, sa vada. Parintii trebuie sa inteleaga nevoia de nou a copiilor, iar pentru asta este bine sa incerce sa isi aduca aminte de perioadele in care erau ei insisi copii.

Aceste reguli trebuie comunicate copilului pe intelesul lui, cu exemplificari si cu termeni specifici varstei, pe care sa ii cunoasca.

Copiii si culorile.

Impresia ca in primele patru luni de viata bebelusii nu disting culorile, nu este decat un mit. Dimpotriva, la aceasta varsta, bebelusii au si preferinte in ceea ce priveste culorile.

Astfel, s-a constatat ca daca unui copil i se arata, pe un monitor, culoarea albastra, urmata de o nuanta mai putin intensa tot de albastru, copilul se plictiseste si isi intoarce privirea de la monitor. In schimb, la aparitia culorii verde pe monitor, copilul clipeste des. Cand copilului i se arata in paralel o succesiune de culori, el se uita mai atent la albastru, rosu, orange, rosu inchis, decat la gri sau maron.

Ce influenta au culorile asupra copiilor?

- albastru: linisteste, relaxeaza si aduce optimism
- rosu: iradiaza caldura si stimuleaza circulatia sanguina
- verde: apropie de natura, ofera echilibru emotional
- roz: dezvolta simtul estetic
- violet: linisteste inima si muschii
- galben: accentueaza senzatia de bine
- orange: degaja bucurie, elimina melancolia

Care sunt culorile preferate de copii?

Se pare ca, abia in jurul varstei de trei ani copii sunt capabili sa inteleaga si sa retina numele culorilor. De obicei, culorile preferate de copii sunt si cele mai usor de retinut de catre acestia. Specialistii sustin ca atractia copiilor fata de culorile primare (rosu, albastru si verde) tine de faptul ca acestea sunt mai des folosite de catre parinti si educatori. In plus acestea sunt intens folosite si in manualele scolare, in reviste de profil sau la televizor, spre deosebire de maron sau gri. Insa cu trecerea anilor preferintele copiilor se schimba. Fetitele nu mai sunt atrase de roz, dupa cum baietii nu mai indragesc culoarea albastru.

De ce se schimba preferintele copiilor, fata de culori? La aceasta intrebare inca nu au un raspuns clar nici macar specialistii.

Copiii emotivi
Cum se manifesta emotivitatea la copii
Emotivitatea reprezinta faptul de a se emotiona usor si de a fi sensibil la realitatea din jur intr-un mod exagerat, in timp ajungandu-se la stari de anxietate, teama, reticenta si frustrari care se manifesta in diferite grade de vizibilitate.

Un comportament emotiv in cazul copiilor poate fi perceput ca un aspect normal, dat de buna crestere. Unii copii, care lasa mereu capul in jos, care nu ies din vorba parintilor sau care nu se joaca cu alti copii, considerati obraznici, pot fi vazuti ca niste copii model. Este posibil insa ca acesta sa sufere de hipersensibilitate.

Cum se manifesta copiii emotivi?

- se inrosesesc usor in momentul in care sunt intrebati ceva

- au accese de panica nejustificate

- se tem de persoanele straine si dezvolta in timp o fobie sociala

- nu au prieteni si tind sa stea mai mult izolati

- nu au incredere in sine si nu se simt in stare sa faca diverse activitati

- se joaca mai mult singuri si se feresc de ceilalti copii

- evita sa fie in centrul atentiei, iar in momentul in care sunt obligati sa spuna sau sa faca ceva in fata mai multor persoane, se pierd

- nu ii privesc pe ceilalti in ochi, ci stau mereu cu privirea indreptata in jos

- dezvolta in timp ticuri fizice sau verbale care le dau impresia de calmare pe moment

- se inhiba in momentul in care li se pune o intrebare

- au rezultate slabe la scoala, desi acasa stiu foarte bine lectia

- au un somn agitat, cu cosmaruri si plans in somn

- plang din orice si se tem de certuri si reprosuri

- se inhiba si se crispeaza in imprejurari in care alti copii se comporta normal

- se refugiaza in diverse activitati si evita contactul cu exteriorul sau cu alte persoane

Acestea sunt cateva din manifestarile copiilor emotivi. Prin urmare, este posibil ca un parinte sau o alta persoana din afara sa nu vada in astfel de comportamente ceva in neregula. Ele devin mai vizibile odata cu inaintarea in varsta, cand copiii, deveniti adolescenti, prezinta dificultati de adaptare sociala, de interactiune cu alte persoane sau de realizare a anumitor activitati.

Ce pot face parintii pentru copiii emotivi?

Intai de toate parintii trebuie sa atenti la manifestarile copiilor lor. Copiii trebuie incurajati sa ia contact cu alti copii, sa se joace cat mai mult in aer liber, sa practice un sport sau sa aiba un hobby.

Copiii trebuie laudati atunci cand reusesc, iar cand gresesc parintii trebuie sa evite replicile de genul: "Nu esti in stare de nimic" sau "Esti un prost"... Asemenea comentarii nu fac decat sa ii inhibe pe copii, sa ii complexeze si sa le dea impresia ca greseala lor se extinde asupra a tot ceea ce fac si asupra a tot ceea ce reprezinta ei, ca persoane.

Parintii trebuie sa-si ajute copiii sa aiba incredere in ei, sa nu se teama de greseli si sa inteleaga faptul ca nimeni nu e perfect. Astfel, copiii vor trece peste problema unei emotivitati excesive care ar putea lasa urme adanci asupra personalitati lor, de-a lungul vietii.


10 Sfaturi pentru administrarea medicamentelor la copii

1.Nu folositi masuri gresite precum lingurita din bucatarie.

2. Administrati copilului medicamentele in stare lichida, folosind o seringa dozatoare (care poate fi achizitionata direct de la farmacie, la un pret acceptabil).

3. Nu impartiti acelasi medicament intre copii, chiar daca prezinta aceleasi simptome

4. Daca aveti mai multi copii, administrati-le tratamentul prescris fiecarui copil, deoarce sunt doze diferite din acelasi medicament, in functie de virsta, greutate si istoric medical.

5. Nu incetati administrarea tramentului medicamentos inainte de termen, chiar daca copilul se simte mai bine si simptomele bolii dispar inainte ca micutul sa fie complet vindecat.

6. Daca administrati copilului antibiotice, care, in general, omoara mai intii bacteriile slabe, respectati prescriptia doctorului, fiindca bacteriile ramase in sistem pot provoca infectii mult mai puternice si mai greu de vindecat, daca nu se respecta numarul de zile pentru tratament.

7. Nu refolositi medicamentele ramase neutilizate.

8. Verificati datele de expirare ale medicamentelor

9. Nu folositi pentru denumirea unui medicament notiunea de "bomboana", deoarece copiii vor intelege ca medicamentele nu le pot face nici un rau si in lipsa dumneavoastra vor incerca sa le inghita ca pe bomboane

10. Explicati-i copilului de ce este foarte important sa ia medicamentele si pentru cit timp trebuie sa faca acest lucru.

Ce sa nu ii spui copilului
Rolul de parinte include si momentele tensionate in care iti poti pierde cumpatul usor.

Chiar daca copilul tau iti aduce o multime de satisfactii uneori grijile zilnice iti taie rabdarea.

O mamica nu poate sa faca 100 de lucruri oricat ar incerca si trebuie sa iti prioritizezi sarcinile zilnice pentru ca totul sa mearga bine.

Uneori cand copilul face nazbatiile tipice varstei am vrea sa stie si el ca ceea ce face nu este bine fara a mai avea rabdare sa il invatam de ce.
“Daca te iubeste nu va face prostii”- nu ii repeta copilului tau ca nu te iubeste atunci cand face cate o nazdravanie. Santajul emotional nu este indicat mai ales ca pentru copil mama e universul intreg, iar cel mic inca nu a descoperit ce e bine si ce e e rau.

Ca sa induci un tipar de comportament foloseste strategia recompensei. Fa din cel mic asistentul tau si apoi ofera-i ceva bun. Asa cel mic va stii ce urmeaza si se va comporta intr-o anumita maniera pentru a primi cadoul.

Nu exagera! Chiar daca vei fi tentata sa ii oferi o jucarie sau ceva dulce exista riscul ca cel mic sa nu stie de ce e bine sa faca unele lucruri si sa vrea doar jucaria. Explica-i motivele din spatele fiecarei actiuni si chiar daca iti va parea ca nu te asculta, copilul acapareaza toate informatiile.


De ce ii adresam intrebarea “de ce nu esti ca alti copii?”



Singurul lucru care cel mic il va retine dupa ce ii vom spune asta va fi ca nu esti multumita de el si nu va stii de ce vrei sa fie ca alti copii.

Fiecare copil este unic si descopera lumea in felul sau. Chiar daca competitia este buna a repeta ca altii sunt mai buni ca el duce la un sentiment de respinge si il faci sa isi piarda increderea in fortele proprii.

Sigur, poate consideri ca are un model de urmat in fratele lui sau intr-un prieten de la gradinita, insa trebuie sa exprimi clar care iti sunt asteptarile. Daca copilul tau e dezordonat poti incerca sa ii spui ca fratele sau isi gaseste lucrurile mai repede daca le pune la locul lor si astfel poate merge mai repede la joaca.
Orele de somn sunt o problema generala si impunerea unui tipar de comportament poate fi dificil.



Daca copilul nu vrea sa doarma nu ii spune ca va veni bau-bau sa il manance sau baba cloanta. Poate ca asa o sa fie posibil sa adoarma de frica de cateva ori si asta te va scapa de chinul de a incerca sa il adormi. Pe termen lung insa teama de intuneric si de fiinte inexistente ii poate ramane.

Daca vrei ca copilul tau sa aiba un somn linistit spune-i o poveste sau fa-i o baita calda. Nu ii da sa manance inainte de culcare si asigura-te ca isi consuma o buna parte din energie in timpul zilei.

“Vine doamna doctor sa iti dea injectii” asta este una din expresiile faimoase ale mamicilor care isi pierd rabdarea. Amenintarea aceasta clasica ii dezvolta teama de doctori si de consulturile medicale, iar cand va veni momentul sa mergeti la un cabinet medical vei avea parte de lacrimi si de tipete.

Uneori iti va parea ca copilul tau are prea multa energie si face prea multe prostii. Ai rabdare cu el si nu incerca sa iti explici totul prin prisma logicii. Copilul este la varsta la care descopera lumea si nu iti poate explica de ce face anumite lucruri.

Cand il certi asigura-te ca stie motivul si care sunt consecintele. De obicei cel mic se comporta intr-un anumit fel fie din curiozitate, fie deoarece vrea sa imite, sa atraga atentia sau il amuza.


Probleme de vorbire la copii
Intarzierea in dezvoltarea limbajului este o problema comuna de dezvoltare la copii. Exista multe cauze pentru intarzierea dezvoltarii limbajului, atat cele legate de mediu, cat si fizice. Aproximativ 60 din aceste probleme care apar la copiii sub 3 ani se rezolva de la sine.

Circumstantele care duc la astfel de intarzieri sunt:

concentrarea asupra altor competente in proces de dezvoltare decat limbajul

frati apropiati de varsta copilului care “traduc” ceea ce spune acesta

stimulare neadecvata a limbajului

bilingvismul, intelegerea a doua limbi este echivalenta de obicei cu intelegerea unei singure limbi

alienarea psihosociala

De asemenea, o serie de tulburari fizice pot cauza intarzieri in dezvoltarea limbajului:

retardarea mentala

dezvoltarea mai inceata decat de obicei a centrilor vorbirii din creier

probleme cu auzul

tulburarea procesului de invatare

paralizie cerebrala

autism

orbire congenitala, chiar si in absenta altor probleme neurologice

sindromul Klinefelter, o tulburare prin care baietii s-au nascut cu un cromozom X in plus

Leziunile creierului sau tulburarile sistemului nervos central pot sa cauzeze:

afazie receptiva sau tulburarea limbajului receptiv, un deficit al intelegerii limbii vorbite sau a capacitatii de a raspunde la limba vorbita

afazie expresiva, incapacitatea de a vorbi sau scrie in ciuda intelegerii limbii vorbite

apraxia vorbirii in copilarie, prin care sunetul unei silabe sau cuvant este substituit



Sfaturi utile



Dezvoltarea limbajului este imbogatita de interactiunile verbale cu altii copii sau adulti. Parintii si ingrijitorii au un impact important asupra dezvoltarii limbajului. Studiile au aratat ca micutii cu parinti vorbareti au un vocabular de doua ori mai dezvoltat decat cei ai caror parinti nu vorbesc mult.

Recomandari pentru incurajarea dezvoltarii limbajului:

trebuie sa vorbiti cat mai mult cu copiii si sa le dai oportunitatea sa raspunda; perioadele scurte de tacere il vor invata tehnica de a vorbi si de a astepta replica in conversatie

trebuie sa vorbiti cu bebelusii intr-un mod jucaus, cantand sau avand o voce ascutita

trebuie sa folositi cuvinte din 1-2 silabe si propozitii cu 2-3cuvinte

trebuie sa pronuntati corect cuvintele decat sa adoptati pronuntia copiilor

trebuie sa vorbiti rar, sa scoateti in evidenta vocalele si silabele principale

evitati pronumele si articolele

folositi gesturi animate impreuna cu cuvintele

spuneti-i copilului pe nume

vorbiti despre lucrurile pe care le faceti

puneti intrebari

cantati

comentati sunetele din mediul inconjurator

incurajati copilul sa compuna sunete din vocales sau silabe usor de pronuntat, cum ar fi “ma”, “da”, “ba”

trebuie sa repetati silabele pe care le recunosc si cuvintele care contin aceste cuvinte

Cand copiii au intre 6 si 12 luni, parintii trebuie sa se joace cu cuvintele, sa permita copilului sa asculte si sa participe la conversatie. Parintii acestor copii trebuie sa faca urmatoarele lucruri:

sa vorbeasca copilului in propozitii scurte si sa puna intrebari

sa dezvolte cuvintele pe care copilul le cunoaste

sa foloseasca gesturi pentru a intari semnificatia cuvintelor

sa numeasca gesturile copilului

sa numeasca toate culorile

sa numere lucrurile

sa repete corect toate cuvintele pe care copiii le-au pronuntat gresitt

Parintii copiilor cu varsta intre 2-3 ani trebuie sa faca urmatoarele lucruri:

sa vorbeasca cu ei despre ce fac in fiecare zii

sa incurajeze copilul sa foloseasca multe cuvinte noi

sa repete si sa dezvolte spusele copilului

sa puna copilului intrebari la care se raspunde cu DA/NU si intrebari care cer o simpla alegere


Limbajul copiilor intre 3 si 6 ani
Limbajul copiilor la pres-scolari si scolari



Prescolari

Copiii cu varsta intre 3 si 4 ani au urmatoarele capacitati:

inteleg majoritatea lucrurilor pe care le aud

pot sa converseze

au un vocabular de 900-1000 de cuvinte

vorbesc fara a repeta silabe sau cuvinte

folosesc pronume corect

creeaza propozitii cu 3-6 cuvinte

pun intrebari

relateaza experiente si activitati

spun povesti

Limbajul se imbogateste mult intre 4 si 5 ani. Copiii de varsta aceasta au urmatoarele abilitati:

comunica usor cu alti copii si adulti

articuleaza majoritatea sunetelor corect

cunosc 1500-2500 de cuvinte

formeaza propozitii detaliate cu 6-8 cuvinte

pot sa repete cuvinte cu 4 silabe

folosesc cel putin 4 prepozitii

spun povesti la subiect

raspund la intrebari despre unele povestiri
Varsta scolara

La varsta de 5 ani copiii:

urmeaza trei comenzi consecutive

vorbesc constant

pun multe intrebari

folosesc cuvinte descriptive si propozitii complexe

cunosc toate vocalele si consoanele

vorbesc corect din punct de vedere gramatical

Copiii cu varsta de 6 ani pot sa-si corecteze greselile in vorbire. Majoritatea copiilor isi dubleaza vocabularul intre 6 si 8 ani si incep sa citeasca la varsta de 7 ani. La varsta de 9 ani se petrece un important salt inainte in imbunatatirea citirii.

Copiii de 10 ani incep sa inteleaga intelesurile figurate ale cuvintelor.

Astfel adolescentii vorbesc corect si ajung la maturitatea discursului in liceu

Dezvoltarea limbajului si explozia de vorbire
Limbajul la bebelusi


In timpul celui de-al doilea an de viata, dezvoltarea limbajului continua in diferite frecvente la copii. La varsta de un an, majoritatea copiilor folosesc “mama/tata” asa cum trebuie. Isi adauga in vocabular cuvinte noi in fiecare luna si pierd temporar unele.
Intre 12 si 15 luni copii incep sa acumuleze urmatoarele cunostinte:

Recunosc numele

Inteleg si urmeaza indicatiile pas cu pas

Folosesc 4-6 cuvinte inteligibile, de obicei cele care incep cu “b”, “c”, “d” si “g”, desi mai putin de 20% din limbajul lor este inteles de catre altii

Folosesc cuvinte partiale

Cer ajutorul cu gesturi si sunete
Intre 15 si 18 luni copiii fac urmatoarele lucruri:

Inteleg “sus”, “jos”, “cald”

Folosesc 10-20 de cuvinte inteligibile, majoritatea fiind substantive

Folosesc cuvinte complete

Imbina 2 cuvinte pentru a crea o propozitie

Vorbesc si imita, repetand cuvinte si expresii

20-25% din limbaj este inteles de ceilalti

Intre 18 si 24 de luni. La aceasta varsta copii incep sa inteleaga ca exista cuvinte pentru orice lucru, iar dezvoltarea limbajul capata avant. Aproximativ 50 din primele cuvinte ale unui copil sunt universale: nume de alimente, animale, membrii familiei, jucarii, vehicule si imbracaminte. De obicei, copiii invata substantive generale, cum ar fi “floare” in loc de “narcisa”, si vor generaliza toate lucrurile, cum ar fi sa spuna “minge” tuturor jucariilor. Unii copii invata cuvinte necesare in situatii sociale, saluturi mai repede decat altii. La aceasta varsta, copiii vor acumula 20-50 cuvinte inteligibile si pot sa faca urmatoarele lucruri:

urmeaza instructiuni in doi pasi

arata partile corpului

incearca sa pronunte cuvinte din mai multe silabe

spun propozitii alcatuite din 3 cuvinte

pun intrebari alcatuite din 2 cuvinte

se distreaza cu cuvinte lungi cum ar fi “elicopter”

fredoneaza si canta

exprima verbal durerea

50-70% din limbajul lor este inteles de ceilalti

Explozia de vorbire

Dupa cateva luni de dezvoltare mai inceata, copiii vor avea parte de o explozie de noi cuvinte invatate. Intre 2 si 18 ani, se estimeaza ca oamenii invata 9 cuvinte pe zi.

Intre 2 si 3 ani copiii invata urmatoarele:

un vocabular de 400 de cuvinte, ce cuprinde si nume

un cuvant pentru fiecare lucru

sa foloseasca pronumele

propozitii de 3-5 cuvinte

capacitatea de a descrie ce au vazut sau au experimentat

folosirea trecutului si a pluralului

nume pentru partile corpului, culori, jucarii, oameni si obiecte

capacitatea de a repeta rime, cantece si povesti

capacitatea de a raspunde la intrebari care incep cu “ce”

Copii creeaza constant propozitii pe care nu le-au mai auzit pana atunci. Aceasta creativitate este bazata pe principiile generale si regulile limbajului pe care le-au deprins. La varsta de 3 ani, mare parte din limbajul copilului poate fi inteles. Totusi, la fel ca adultii, alegerea copiilor de a vorbi variaza de la caz la caz.


Copiii la cumparaturi. 8 pasi pentru a evita momentele jenante
Cum preintampinam momentele jenante, provocate de copii, la cumparaturi

Mersul la cumparaturi cu cei mici, implica riscul unor momente jenante: incep sa tipe, sa planga sau sa se tavaleasca pe jos, toate acestea doar pentru a li se cumpara jucaria preferata.

Daca vreti sa evitati aceste situatii, trebuie sa urmati cativa pasi simpli.

1. Copiii au nevoie de rutina, acest lucru oferindu-le stabilitate, iar dvs. linistea pentru a va desfasura activitatile. Explicati-i copilului ce se va intampla exact la magazin, ce raioane veti vizita mai intai, ce anume aveti de cumparat, cum veti plati la casa etc.

2. Subliniati indeosebi, lista de cumparaturi.

3. Stabiliti de acasa ce anume ii veti cumpara si precizati ca nu veti incalca lista de cumparaturi, pentru niciun motiv.

4. Mancati inainte de a pleca la cumparaturi - orice stare de disconfort il va face pe cel mic sa fie si mai agitat.

5. Lasati copilul sa isi ia cu el jucaria preferata, astfel va avea o ocupatie, daca se va simti, la un moment dat, plictisit.

5 Promiteti-i o recompensa pentru buna purtare: daca va sta cuminte, atunci cand sunteti la cumparaturi, il veti recompensa - o plimbare in
parc, inghetata preferata, ceva care il atrage si la care nu are acces in fiecare zi.

6. Implicati-l activ! Nu ezitati sa ii cereti parerea - lasati-l sa se simta implicat si alegeti impreuna articolele de care aveti nevoie.

7. Limitati timpul petrecut la cumparaturi, caci copiii se plictisesc repede si nu au rabdare

8. Incercati sa fixati ce anume vreti sa cumparati, pentru ca riscati sa il obositi, sa il iritati si implicit, va veti alege astfel, cu scene neplacute.


10 pasi pentru a determina copilul sa doarma in camera lui
Cum determinam copilul sa doarma in camera lui
1. Nu-l lasati in intuneric. Este recomandat ca pe timpul noptii, copilul sa aiba o lumina slaba in camera lui sau o lumina de pe hol, care sa bata in camera sa.

2. Ascultati ce are de spus - de ce nu isi doreste sa doarma singur in camera lui si mai alesnu radeti de motivele sale.

3. Explicati-i ca toti copiii dorm singuri si ca nu patesc niciodata nimic – din contra, camera lor este un loc in care ei trebuie sa se simta cel mai insiguranta.

4. Obisnuiti-l cu camera; aceasta trebuie sa fie calda, primitoare, personalizata si aranjata, asa cum el isi doreste.

5. Peste zi, lasati-l cel putin o ora, sa se joace singur, acolo

6. Este de preferat sa lasati usa intredeschisa, pentru ca el sa se simta mai in siguranta.

7. Fiti fermi! Caci daca veti ceda rugamintilor lui, nu veti reusi (cel putin nu in viitorul apropiat), sa il determinati sa doarma in camera lui.

8. Asezati in pat langa el, jucaria preferata.

9. Nu apelati la solutii extreme! Nu-l inchideti in camera lui, deoarece riscati sa se sperie foarte tare si sa nu mai accepte nicicum ideea de a dormi singur

10. Spuneti-i o poveste sau lasati-l sa asculte muzica, o jumatate de ora.

Toate aceste lucruri il vor ajuta sa adoarma mai usor si sa aiba un somn linistit.


Copilul si suzeta. Cum scapam de ea?
Cum convingem copilul sa renunte la suzeta
Inainte de a aplica orice metoda radicala, este indicat sa ii explicati copilului ca deja este prea mare pentru a mai avea nevoie de suzetasuzeta si ca a venit timpul sa nu o mai foloseasca. Cu toate ca sansele de reusi sa-l convingeti sunt infime, aceasta discutie este mai mult una pregatitoare pentru ceea ce urmeaza.

Rupeti suzeta

Fara ca micutul sa va vada, rupeti sau largiti varful suzetei, astfel incat ea sa nu mai poata fi utilzabila. Copilul va incerca sa o foloseasca oricum, insa senzatia nu va mai fi aceeasi, astfel ca intr-un final, va renunta.

Ascundeti suzeta

Ascundeti-i suzeta si spuneti-i ca probabil a pierdut-o. Cautati-o impreuna prin toata casa, intr-un mod cat mai convingator. Cand va vedea ca suzeta nu este de gasit, va renunta la idee.


Faceti-o "cadou"

Spuneti-i ca este fetita/baietel mare si ca un alt bebelus are acum nevoie de suzeta sa. Impachetati frumos suzeta si simulati ca va duceti sa o daruiti unui bebelus. Evident, suzeta nu va mai exista.

Atentie! Atunci cand demarati aceasta „lupta”, trebuie sa mergeti pana la capat, sa fiti foarte hotarati si sa nu cedati in fata rugamintilor.


10 moduri de a planifica perfect inceputul gradinitei pentru copil
. Fiecare copil e unic. Chiar daca ai mai trecut prin acest proces cu primul copil sau este pentru prima data, este important sa stii ca fiecare copil este diferit. Reactiile fiecarui copil si asteptarile fiecarei mame pot sa fie diferite. Este importanta implicarea ta in acest proces.

2. Planifica-ti raspunsurile. Este posibil ca copilul sa astepte cu nerabdare inceputul gradinitei. Indiferent de reactiile acestuia, lasa-te condusa de atitudinea copilului tau.
Daca abia asteapta sa mearga: Incurajeaza-l, dar evita comentariile comparative, cum ar fi “asa s-a simtit si fratele tau mai mare cand a mers la gradinita pentru prima data!”. Experienta fiecarui copil trebuie sa fie personala.
Daca are emotii: spune ca e normal sa aiba emotii referitor la ceva ce nu a facut niciodata. Povesteste-i despre niste lucruri la care trebuie sa se astepte. De exemplu, daca ii place sa deseneze, spune-i ca va face multe desene la gradinita.

3. Cand copilul pune si raspunde la intrebari. Fara indoiala, copiii vor avea intrebari despre aceasta experienta. Chiar daca te intreaba mai rar despre gradinita (o intrebare sau doua in timp ce se joaca sau niste comentarii la cina, etc.) sau vrea sa vorbiti despre asta mai detaliat, trebuie sa-i linistesti grijile. Da raspunsurile simple, clare si nu incerca sa raspunzi prin “s-ar putea sa…” sau ”o sa vezi cum o sa fie...”
4. Spune-i copilului mai mare sa vorbeasca cu micul scolar. Este bine sa faci acest lucru? Asta e alegerea ta. Daca viitorul elev la gradinita are emotii si nu stie la ce sa se astepte, poti sa apelezi la fratele/sora mai mare sau la un prieten ca sa-i spuna povesti despre gradinita.

5.Gaseste cea mai buna educatoare. Daca la gradinitia sunt mai multe educatoare, e bine sa ceri sa aiba aceeasi educatoare ca primul tau copil? Depinde. Este important ca al doilea copil sa aiba propria sa experienta la gradinita. El s-ar putea supara daca va fi comparat cu fratele sau. Totusi, daca ai colaborat foarte bine cu educatoarea primului tau copil, micutul tau ar putea beneficia de profesionalismul educatoarelor.
Daca insa este insa prima ta experinta cand alegi gradinita pentru copilul tau, incearca sa vorbesti cu cat mai multe mamici pentru a afla parerile acestora si chiar cere voie educatoarei sa participi la unele lectii pentru a avea o imagine mai clara asupra lucrurilor.

6. Planifica o vizita. Fie ca micutul este entuziasmat sau are emotii, este o idee buna sa faci o vizita la gradinita sau sa organizezi o intalnire cu educatoarea inainte de inceperea scolii. Chiar daca acesta a mai fost in calitate de vizitator, este bine sa aiba oportunitatea de a se acomoda cu gradinita in calitate de viitor elev. In plus, joaca pe terenul de joaca reprezinta o modalitate buna de a se familiariza cu imprejurimile.

7. Gaseste-i un prieten. Daca este posibil, este bine sa-i gasesti un prieten copilului tau, aranjand acest lucru cu un alt parinte de la gradinita. Organizeaza niste “sesiuni de joaca” cu celalalt copil inainte de inceperea anului scolar, pentru ca acestia sa se familiarizeze unul cu celalalt.

8. Citeste-i povesti linistitoare. Inainte de culcare, citeste-i o poveste despre scoala, despre curaj sau despre cum trebuie sa incepi ceva nou. Viitorul elev de la gradinita va lua exemplu de la personajele curajoase! De asemenea, trebuie sa aduci in atentia copilului povesti care i-au placut fratelui/surorii mai mare. Acestea il vor pregati pe copil pentru ora de povesti de la gradinita.

9. Pune-i in pachet un cadou special. Daca micutul are emotii, alege o fotografie cu voi doi sau un talisman norocos pe care sa-l pui in pachetul lui pentru gradinita sau in rucsac. Spune-i ca este un lucru special care sa-i aduca aminte ca te gandesti la el cand este la gradinita.

10. Entuziasmeaza-te din nou! Pretuieste acest moment, fa poze si nu trebuie sa te rusinezi daca versi o lacrima de mandrie cand il duci pe micut in prima zi la gradinita.



















Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu