Venirea pe lume, socul primelor momente

In primele cateva zile dupa nastere, principala problema a nou-nascutului este sa se adapteze noului mediu ostil si sa supravietuiasca.

Timp de noua luni a trait protejat intr-un mediu lichid, la caldura din uterul mamei, hranindu-se si respirand prin sistemul placentar, acum este nevoit brusc sa se acomodeze conditiilor mediul exterior si sa treaca la respiratia prin plamani, un proces dramatic pentru mica fiinta.

In momentul de dinaintea nasterii, plamanii contin inca partial, lichid amniotic. Pe cand in timpul nasterii glandele suprarenale ale fatului produc instant hormonul adrenalina, responsabil cu aspirarea lichidului pentru a face loc aerului care va umple plamanii. Se intampla ca acest moment sa fie amanat de cordonul ombilical infasurat in jurul gatului, dar capacitatea nou-nascutului de a rezista catva timp fara oxigen, il face sa supravietuiasca.
Imediat ce se inchid canalele prin care fatul putea sa inspire oxigenul, fara folosirea plamanilor, sistemul circulator, care pana acum depindea in totalitate de placenta, incepe sa functioneze total independent.

In aceste prime zile critice, nici rinichii nu functioneaza inca, dar natura a luat iarasi masuri, facand sa se elibereze niste hormoni care mentin echilibrul lichidelor in organism pana ce acestia vor fi gata sa preia functia respectiva.
De asemenea, aparatul digestiv al sugarului, obisnuit sa primeasca substantele nutritive odata cu fluxul sangvin, prin placenta, trebuie acum sa se adapteze incepand procesarea laptelui. Punerea in functiune a aparatului digestiv este declansata tot de anumiti hormoni, eliberati la primul supt datorita colostrului. Astfel demareaza procesul digestiei si asimilarea alimentelor.
In prima faza, copilul pare total neputincios, disproportionat, cu capul mare si gatul subtire, cu picioare mici, miscari neregulate, nearticulate incat nici nu banuim ce forta se ascunde in intinctele lui de conservare.

Fiecare copil are ritmul sau de dezvoltare, de aceea unele stadii nu se pot incadra in termene precise. In primii doi ani, copilul creste uimitor de repede (Lungimea si Greutatea in primul an de viata). La aceasta varsta, in general, copiii umbla, vorbesc, mananca singuri si chiar sunt capabili sa rezolve unele probleme simple.
Deci nu disperati cand vedeti mogaldeata neajutorata. Rabdare! Timpul trece cu o repeziciune fantastica, in scurt timp noi fiind cei care nu vom mai putea tine pasul cu ei. Si nu uitati! Undeva, cumva sunt protejati si forta interioara le este mult mai mare decat pare. Viata are metodele ei nestiute, neintelese, nebanuite de a se apara.